Administrarea antibioticelor pe cale parenterală presupune folosirea unei căi de administrare a medicamentelor ce ocolește tubul digestiv. Dat fiind faptul că în afara injecțiilor și alte căi ocolesc tubul digestiv (ex. calea respiratorie), noțiunea de cale parenterală a fost reconsiderată, păstrând în sfera ei numai calea injectabilă de administrare a medicamentelor.
Ce sunt antibioticele
Antibioticele (greacă anti– contra, bios– viață) sunt o grupă de medicamente care se folosesc la tratamentul bolilor infecțioase provocate de bacterii. Antibioticele sunt folosite datorită acțiunii lor bactericide de a omorî bacteriile sau protozoarele.
Antibioticele pot acționa:
- bacteriostatic → de frânare a înmulțirii bacteriilor;
- bactericid → de eliminare a bacteriilor;
- bacteriolitic → de lizare membranei bacteriene ce determină de fapt moartea lor.
Ce sunt injecțiile
Prin injecţie înţelegem introducerea în stare lichidă în organism a unor substanţe prin intermediul unui ac care traversează ţesuturile organismului, acul fiind adaptat la o seringa ce conține soluţia medicamentoasă(antibioticul).
Scopul injecțiilor
- explorator: constă în testarea sensibilității organismului față de diferite substanțe;
- terapeutic: administrarea medicamentelor.
Tipuri de injecții
- în grosimea dermului: injecție intradermică;
- sub piele, în țesutul subcutanat: injecție subcutanată;
- în țesutul muscular: injecție intramusculară;
- în vasele sangvine: injecțiile intravenoase și intraarteriale;
- în inimă: injecția intracardiacă;
- în măduva roșie a oaselor: în intervenția de urgență;
- în spațiul subarahnoidian: injecția intraosoasă.
Asistentul medical efectuează numai următoarele injecții: intradermică, subcutanată, intramusculară și intravenoasă.
Alegerea căii de efectuare a injecției este făcută de către medic în funcție de scopul injecției, rapiditatea efectului urmărit și compatibilitatea țesuturilor cu substanța injectată.
Avantajele administrării medicamentelor prin injecţii
- evitarea tractului digestiv (medicamente iritante sau toxice), unele fiind sensibile la acţiunea sucurilor digestive (hormoni și vaccinuri);
- dozarea corectă a unui medicament ce ajunge în sânge;
- înlocuirea căii bucale în caz de obstacole ce apar în deglutiţie, hemoragii digestive, intervenţii pe tubul digestiv;
- obţinerea unei acţiuni mai rapide, viteza de absorbţie fiind imediată la administrarea IV; viteză medie la injecţia IM şi lentă la injecţia SC;
- posibilitatea administrării medicamentelor şi la bolnavii inconştienţi.
Administrarea parenterală a antibioticelor
- injecţie intramusculară (soluţii, suspensii);
- injecţie intravenoasă/perfuzii (soluţii cristaline, izotone, hipetone).
Pregătirea materialelor
- seringi sterile cu o capacitate în funcție de cantitatea de soluție medicamentoasă;
- medicamentul prescris, care se poate prezenta:
- ca medicament direct injectabil, în fiole sau flacoane cu doză unică sau mai multe doze, în seringă, gata de întrebuințare;
- ca medicament indirect injectabil: pudre sau produse liofilizate în fiole sau flacoane cu dop de cauciuc, însoțite sau nu de solvent;
- alte materiale: tampoane sterile din vată și tifon, soluții dezinfectante, pile din metal pentru deschiderea fiolelor, lampă de spirt, tăviță renală, garou din cauciuc, perniță, mușama.
Pregătirea psihică a pacientului
- se informează pacientul privind scopul și locul injecției precum și eventualele reacții pe care le va prezenta în timpul injecției;
- obținerea consimțământului.
Pregătirea fizică a pacientului
- pacientul va fi așeazat într-o pozitie confortabilă, în funcție de tipul și de locul injecției.
Execuția tehnicii
- verificarea prescripției medicale și a antibioticului ce trebuie administrat;
- asistentul medical îşi spală mâinile şi îmbracă mănuşile;
- în funcție de antibioticul ce trebuie administrat și de tipul injecției, se va dizolva flaconul de antibiotic pulbere verificat în prealabil( termenul de valabilitatea, integritatea sa, calea de administrare);
- se aspiră solventul (ser fizilogic sau apă distilată) în seringă și se introduce în flacon;
- după dizolvare se încarcă seringa, se schimbă acul, se elimină aerul din seringă şi injectează soluţia medicamentoasă;
- dacă administrarea antibioticului se face prin perfuzie se va proceda conform administrării prin perfuzie.
Reorganizarea locului de muncă
- se face prin selectarea deşeurilor rezultate conform procedurilor standard.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- se supraveghează pacientul pentru a sesiza la timp eventualele reacţii alergice.
Precauțiuni speciale
- se testează obligatoriu sensibilitatea la antibiotice înainte de începerea tratamentului;
- nu se asociază în aceeasi seringă alt antibiotic sau alte medicamente;
- injecțiile cu antibiotice se fac în condiții de asepsie perfectă;
- penicilina dizolvată se administrează în maximum 24 h;
- asistentul medical va evita sensibilizarea sa faţă de antibiotice prin folosirea mănuşilor în timpul manipulării şi dizolvării acestora.
Concluzie
Administrarea medicamentelor este una dintre cele mai mari responsabilităţi ale asistentului medical. Pentru a asigura pacientului o terapie medicamentoasă eficientă şi corectă, asistentul trebuie să fie familiarizat cu indicaţiile, dozările şi efectele medicamentului prescris. De asemenea pacientul trebuie interogat înaintea fiecărei administări despre eventualele reacţii alergice din trecut la substanţa respectivă. Asistentul trebuie să aibă cunoştinţele şi abilităţile de a minimiza anxietatea pacientului şi de maximize eficienţa medicamentului (cunoscând modalitatea de administare, timpul etc.).
Bibliografie
- Prof. Edmond Ciumaşu, Prof. Tania Bararu – Ghidul Examenului de Absolvire 2019, Ediția a IX-a, Calificarea profesională: asistent medical generalist, Școala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”, Iași;
- Curs Administrarea medicamentelor IV, Școala Postliceală Sanitară „Virginia Henderson”, Sibiu;
- Administrarea medicamentelor pe cale parenterală, pdfslide.net;
- Suport de curs Administrarea medicamentelor, Școala Sanitară „Sf. Vasile cel Mare”.