Îngrijirea pacientului cu traheostomă

Traheostoma este o deschizătură (stomă) creată chirurgical la nivelul traheei cervicale (traheostomie) prin care se asigură direct respirația bolnavului. După efectuarea traheostomiei se montează o canulă traheală (tub de traheostomie), ce poate fi de mai multe feluri:

• cu balonaş – pacientul necesită ventilaţie mecanică şi/ sau are tulburări de deglutiţie;
• fără balonaş – asigură respiraţia spontană şi eliminarea secreţiilor;
• cu manșon (dublă) – canula internă din sistemele duble poate fi scoasă și curățată;
• fără manșon (simplă).

Tipuri de traheostomă

1. temporară (cu canulă):
   • pentru pacienții care necesită ventilație mecanică pe termen lung;
   • pentru pacienții care necesită aspirarea secrețiilor traheobronșice.
2. permanentă (traheea este adusă la piele și suturată):
   • patenta orificiului este menținută de rigiditatea cartilajului traheal;
   • conexiunea nas-trahee este eliminată pentru tot restul vieții pacientului;
   • este indicată în cancerele obstructive;
   • procedură electivă, pacientul trebuie informat asupra consecințelor (nu va mai putea vorbi).

Scopul îngrijirii

• menținerea permeabilității traheostomei prin aspirarea secreţiilor care o pot obstrua;
• menținerea integrității pielii din jur;
• prevenirea infecțiilor;
• suport psihologic.

Pregătirea materialelor

• recipiente sterile, canulă sterilă în cazul înlocuirii acesteia;
• soluție normal salină(ser fiziologic), apă oxigenată;
• comprese sterile, mănuşi sterile;
• echipament pentru aspirare;
• periuță sterilă din nailon, curățător steril de pipă pentru partea interioară a canulei;
• echipament pentru toaletarea gurii;
• lubrefiant pe bază de apă, unguent cu antibiotic;
• bandă de fixare a canulei (dacă este nevoie să fie schimbată) și foarfecă sterilă;
• dacă este necesară repoziționarea canulei: dilatator de trahee steril și canulă sterilă de mărime potrivită.

Pregătirea pacientului

1. fizică:
   • se asigură intimitatea pacientului;
   • se așază în poziţie semișezândă.
2. psihică:
   • se explică procedura;
   • se obține consimțământul;
   • se instruiește să se poată îngriji singur și să poată duce o viaţă activă normală.

Îngrijirea traheostomei

Nutriţia pacientului cu traheostomă

Alimentarea pacientului cu traheostomă se va face numai sub supravegherea asistentei medicale. La pacienţii ventilaţi mecanic, nutriţia pe sonda jejunală sau nazogastrică scade riscul de aspiraţie traheo-bronşică. O dată cu îmbunătaţirea reflexului de deglutiţie, se testează alimentarea orală cu semisolide şi lichide, în paralel cu cea enterală, până la reluarea completă a alimentaţiei orale. Se recomandă aspirarea secreţiilor înaintea mesei şi nu postprandial, când reflexele de tuse şi vomă pot favoriza aspirarea traheo-bronşică.

Bolnavul se alimentează în poziţie şezândă, cu flexia capului pe torace, cu linguriţa apasând uşor pe limbă. Iniţial, alimentarea se face păstrând balonaşul umflat, pentru a evita aspiraţia, ulterior acesta va fi dezumflat progresiv.

Considerații speciale

1. este necesară o toaletă bucală atentă deoarece cavitatea orală poate deveni uscată, urât mirositoare, poate prezenta leziuni de la secrețiile încrustate și neeliminate;
2. se va schimba pansamentul steril din jurul stomei de câte ori va fi nevoie și se vor aspira secrețiile verificându-se aspectul și culoarea secrețiilor după fiecare aspirare;
3. se va ține la îndemână trusa de urgență;
4. se va evita efectuarea excesivă a unor manevre până când stoma nu este bine definită (primele 4 zile);
5. dacă zona din jurul stomei prezintă excoriații sau semne de infecție, se va aplica un unguent cu antibiotic;
6. nu se vor folosi niciodată în jurul stomei medicamente sub formă de pudră sau pe bază de ulei deoarece aspirarea lor poate produce infecții și abcese;
7. se recomandă umidifierea și încălzirea gazelor respiratorii, prin umidificatorul ventilatorului (la pacienţii ventilaţi mecanic) sau prin nebulizator sau aparat de aerosoli (la pacientul care respiră spontan);
8. nu se neglijează aspectele psihologice ale îngrijirii pacientului traheostomizat – internarea prelungită într-o secție de terapie intensivă potenţează anxietatea și teama. Pacientul conștient va fi informat asupra tuturor manevrelor ce i se vor efectua și va fi încurajat să se exprime (comunicare scrisă pentru bolnavul traheostomizat). Există de asemenea un impact psihologic pe termen lung, legat de prezența cicatricei de traheotomie într-o regiune vizibilă a corpului.

Complicații

Cele mai multe complicații pot apărea în primele 4 ore de la efectuarea traheostomiei:

• hemoragie la locul inciziei care poate determina aspirarea de sânge;
• sângerare sau edem traheal care poate cauza blocarea căilor aeriene;
• aspirarea secrețiilor; introducerea aerului în cavitatea pleurală cauzând pneumotorax;
• hipoxie și acidoză, stop cardiac;
• emfizem subcutanat.

Pot apărea şi complicaţii tardive, precum granulomul traheal, formarea de pinteni traheali, ce împiedică decanularea ulterioară sau dehiscenţa traheostomei, cu imposibiltatea închiderii acesteia.

Bibliografie

1. Prof. Edmond Ciumaşu, Prof. Tania Bararu – Ghidul Examenului de Absolvire 2020, Ediția a X-a, Calificarea profesională: asistent medical generalist, Școala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”, Iași;
2. Dr. Stiuriuc Simona – Traheostomia percutana, ROmedic, Proceduri medicale – Aparat respirator, romedic.ro;
3. Constanţa Stoica, Florentina Anghel – Îngrijirea pacientului traheostomizat în serviciile de terapie intensivă, Ghiduri terapie intensivă, atitimisoara.ro, 2006.