Coma hipoglicemică este cea mai frecventă complicație acută a diabetului zaharat și este cauzată de reducerea bruscă a nivelului de glucoză în sânge (<2.8 mmol/L), ceea ce duce la compromiterea funcțiilor cerebrale de bază și pierderea cunoștinței, punând în pericol viața pacientului.
Hipoglicemia
Hipoglicemia este definită ca fiind o scădere a concentrației de glucoză din sânge (glicemie) sub 70 mg/dl. Cantitatea de glucoza din sânge este reglată în principal, de trei hormoni: insulina, glucagonul și adrenalina. Aceștia controlează producția de glucoză la nivel hepatic, precum și utilizarea ei de către țesuturile periferice.
Clasificare
- hipoglicemie ușoară – când persoana în cauză reușește să și-o corecteze singură;
- hipoglicemie severă – când este nevoie de intervenția anturajului;
- comă hipoglicemică – cea mai gravă formă.
Diagnostic
Diagnosticarea hipoglicemiei se bazează pe Triada Whiple:
- simptome și semne sugestive de hipoglicemie;
- valori scăzute ale glicemiei (< 70 mg/dl);
- dispariția simptomelor după administrarea de glucoză.
Etiopatogenie
- doze prea mari de insulină, sulfonilureice, combinații de 2 sau mai multe clase de medicamente cu acțiune hipoglicemiantă;
- aport caloric redus și consumul de alcool;
- efort fizic fără adaptarea dozelor de insulină;
- alterarea funcției renale;
- boli intercurente sau perioade de stres asociate cu inapetență;
- primele luni de sarcină;
- vechimea mare a diabetului zaharat;
- starea clinică a pacientului:
- tensiune arterială normală sau crescută;
- pupile dilatate;
- reflexe osteotendinoase accentuate;
- Babinski pozitiv bilateral.
Semne și simptome
- autonome:
- transpirații;
- tremurături;
- palpitații, tahicardie;
- paloare;
- anxietate;
- nervozitate.
- neuroglicopenice:
- slăbiciune;
- somnolență;
- tulburări de concentrare;
- amețeală;
- confuzie;
- senzație de „cap tare”;
- comportament bizar.
- neurologice:
- instabilitate;
- coordonare dificilă;
- vedere dublă;
- încețoșarea vederii;
- tulburări de vorbire.
Conduita de urgență
- stabilirea nivelului de conștiență;
- evaluarea primară: A,B,C,D; la pacienții cu leziuni se evaluează și E;
- dacă pacientul este conștient, se recomandă consumul de zahăr (de preferință dizolvat în apă sau sub formă de suc cu zahăr) cât de repede posibil. Imediat ce starea generală se ameliorează, este indicată măsurarea glicemiei din deget, și, în funcţie de situaţie, consumul unei gustări cu absorbție mai lentă (de exemplu pâine, biscuiți, fructe).
- dacă este un pacient comatos:
- se recomandă abord venos cu 30-50 ml soluție glucoză 33% administrată intravenos urmată de instituirea perfuziei cu glucoză 10-20%;
- 1 mg glucagon subcutantat sau intramuscular.
Este important să se evite administrarea de glucoză intravenoasă în exces, în special la copii mici, la care efectele osmotice ale hiperglicemiei rezultate pot duce la leziuni cerebrale.
Concluzie
Frecvența relativ mare a hipoglicemiilor apărute în special în contextul verii și al eforturilor mari, a indus o falsă concepție în rândul populației cum că aceste stări pot fi normale. Hipoglicemia trebuie tratată cu deosebită seriozitate deoarece evoluția și agravarea simptomelor acesteia pot avea loc în mai puțin de o oră, în lipsa unui tratament rapid și adecvat și pot duce la convulsii sau la pierderea cunoștinței și instalarea comei hipoglicemice.
Bibliografie
- Prof. Edmond Ciumaşu, Prof. Tania Bararu – Ghidul Examenului de Absolvire 2020, Ediția a X-a, Calificarea profesională: asistent medical generalist, Școala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”, Iași;
- J. Wright – Diabetes Mellitus | Chemical Pathology, Encyclopedia of Food Sciences and Nutrition (Second Edition), Academic Press, 2003;
- Zefen Lu, Jianfeng Liu, Qing He, Anindita Chakraborty și Tiehong Zhu – Analysis of Risk Factors for Hypoglycemic Coma in 194 Patients with Type 2 Diabetes, Medical Science Monitor, noiembrie 2017.