Intervenții de urgență în șocul anafilactic

Șocul anafilactic este un șoc distributiv produs prin vasodilatația bruscă sistemică indusă de mediatorii anafilaxiei, reacție de hipersensibilitate imediată brutală, dramatică, cu prăbușire hemodinamică și insuficiență respiratorie după intrarea în organism a oricărei substanțe, mai ales proteice, care provoacă eliberarea de mediatori chimici.

Anafilaxia

Anafilaxia este o reacție alergică severă, care poate pune în pericol viața pacientului. Aceasta poate apărea în câteva secunde sau minute de la expunerea la un alergen.

Anafilaxia determină sistemul imunitar să elibereze o cantitate mare de substanțe chimice, care pot face ca pacientul să intre în șoc – tensiunea arterială scade subit, căile respiratorii se îngustează, blocând respirația. Deci, putem spune că șocul anafilactic este o anafilaxie severă cu prăbușire cardio-circulatorie și respiratorie.

Alergeni cauzali

• alimente – nuci, lapte, pește, crustacee, ouă și unele fructe;
• medicamente – unele antibiotice (Penicilină, Cefalosporine, Vancomicină ş.a.) și antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) precum aspirina;
• înțepături de insecte – în special înțepături de viespe și/sau albine;
• coloizi (Dextran 70), anestezice locale (Xilină, Procaină), narcotice (Meperidina), miorelaxante (D-tubocurarina), protamina;
• agenți de contrast – folosiți în unele teste medicale pentru a ajuta anumite zone ale corpului să apară mai bine pe scanări;
• latex – un tip de cauciuc găsit în unele mănuși de cauciuc și prezervative.

Semne și simptome

Semnele și simptomele anafilaxiei pot fi localizate la nivelul:

1. tractului respirator superior:
   • rinoree;
   • strănut;
   • stridor;
   • angioedem;
2. tractului respirator inferior:
   • tuse;
   • hipoxie;
   • dispnee;
   • wheezing;
   • bronhoconstricție;
3. aparatului digestiv:
   • greață;
   • vomă;
   • durere abdominală;
   • diaree;
4. sistemului cardiovascular:
   • sincopă;
   • tahicardie;
   • hipotensiune;
   • vasodilatație;
   • permeabilitate vasculară crescută;
5. pielii:
   • roșeață;
   • urticarie;
   • angioedem;
   • mâncărime.

Semne clinice de gravitate

• edem laringian;
• bronhospasm;
• șoc.

Conduită de urgență

• dacă TA nu este măsurabilă – iniţierea resuscitării – etapele A,B,C;
• identificarea și tratarea cauzelor şocului prin măsuri specific;
• infuzia rapidă de substanțe coloidale sau cristaloide pentru creșterea TA(excepție șocul cardiogen);
• extinderea analizelor de laborator;
• monitorizare: ECG, TA, linie arterial, cateter venos central, sondă urinară;
• măsuri specifice suplimentare:
  • tratament etiologic;
  • repleţie volemică funcţie de TA, debit urinar, PVC;
  • evitarea umplerii volemice excesive în şocul cardiogen;
  • hipotensiune persistentă – suport ionotrop pozitiv;
  • în caz de dubiu asupra etiologiei şocului, acesta va fi tratat ca hipovolemic, fiind cauza cea mai frecventă și reversibilă.

Tratament specific

• întreruperea administrării alergenului suspectat / îndepărtarea alergenului;
• menţinerea libertăţii căilor aeriene superioare și oxigenoterapie (O₂ 100%);
• linie venoasă sigură;
• dacă este nevoie IOT cu ventilaţie asistată mecanic;
• administrarea de adrenalină (epinefrină) cu efect vasoconstrictor și bronhodilatator;
• adrenalină 0,05 –0,1 mg intravenos / pe sonda de IOT, repetat la 1-5 min, până la 1-2 mg în 60 min;
• umplere rapidă a patului vascular (1000-2000 ml ser fiziologic, Ringer lactat ± coloizi 500 ml pentru expandare volemică);
• corticosteroizi parenteral: HHC 2000 mg i.v., Metilprednisolon 1000 mg i.v. (corticoterapie cu efect antiinflamator).

Măsuri adiţionale

• antihistaminice;
• combaterea bronhospasmului: Miofilin 5-9 mg/kg în 30 min, apoi 0,5 mg/kg/h;
• edemul laringian care împiedică instituirea IOT impune traheostomia în urgență.

Concluzie

Șocul anafilactic este mai sever decât alte forme de șoc datorită reacției de hipersensibilitate de tip I, cu eliberarea de mediatori în compartimentul intravascular și multiple consecințe fiziopatologice defavorabile care pot duce la decesul pacientului. Pentru a evita astfel de situații critice, asistentul medical trebuie să prezinte pacientului câteva măsuri de conduită preventivă, cum ar fi:

• purtarea unui colier sau a unei brățări medicale prin care să se evidențieze faptul că pacientul este alergic la anumite medicamente sau substanțe;
• păstrarea în permanență a unei truse medicale cu medicamentele necesare în tratarea anafilaxiei(ex.: autoinjector cu adrenalină);
• dacă pacientul este alergic la înțepături de insecte, acesta trebuie:
  • să-și păstreze calmul atunci când se află în apropierea unei insecte care l-ar putea înțepa;
  • să poarte haine cu mânecă lungă și pantaloni lungi;
  • să nu meargă desculț prin iarbă;
  • să nu folosească parfum sau loțiuni puternic parfumate;
  • să părăsească zona respectivă.
• dacă pacientul este alergic la anumite alimente, acesta trebuie sfătuit să citească cu atenție etichetele tuturor produselor alimentare pe care le cumpără.

Bibliografie

1. Prof. Edmond Ciumaşu, Prof. Tania Bararu – Ghidul Examenului de Absolvire 2020, Ediția a X-a, Calificarea profesională: asistent medical generalist, Școala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”, Iași;
2. Mayo Clinic – Anaphylaxis, Patient Care & Health Information – Diseases and Conditions, mayoclinic.org, septembrie 2019;
3. Ana Gotter – Anaphylactic Shock: What You Need to Know, Healthline-Health, healthline.com, martie 2019.