Măsurarea, notarea și interpretarea pulsului

masurarea-si-interpretarea-pulsului

Măsurarea, notarea și interpretarea pulsului sunt activități uzuale pe care fiecare asistent medical trebuie să știe să le execute cât mai corect și într-un timp cât mai scurt. Orice abateri de la valorile normale ale pulsului trebuie transmise imediat medicului pentru a evita apariția unor complicații ce ar putea pune în pericol viața pacientului.

Ce este pulsul?

Pulsul arterial este o manifestare periferică a activității mecanice a inimii, constând într-o undă expansivă periodică, sincronă cu ejecția ventriculară, percepută la palparea unei artere pe țesutul dur subiacent.

Valorile normale ale pulsului la adulți

Pulsul normal pentru adulții sănătoși variază de la 60 la 100 de bătăi pe minut. Rata pulsului poate fluctua și crește odată cu exercițiile fizice, bolile, leziunile și emoțiile. Femeile cu vârsta de 12 ani și peste, în general, tind să aibă un ritm cardiac mai rapid decât bărbații. Sportivii, cum ar fi alergătorii, care fac multe exerciții cardiovasculare, pot avea un ritm cardiac de 40 de bătăi pe minut fără a manifesta niciun fel de probleme.

Valorile normale ale pulsului la copii

  • nou-născuții: între 100 și 170 de bătăi pe minut;
  • bebelușii de la 6 luni la 1 an: au între 90 și 130 de bătăi pe minut;
  • copiii cu vârste de la 2 la 3 ani: au între 80 și 120 de bătăi pe minut;
  • copiii cu vârste între 4 și 5 ani: între 70 și 110 bătăi pe minut;
  • copiii de 10 ani și cei peste 10 ani: între 60 și 100 de bătăi pe minut. 

Scopul măsurării și interpretării pulsului

  • evaluarea funcţiei cardiovasculare – informații despre activitatea inimii și starea arterelor;
  • aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă, activitate sau stres;
  • recunoașterea complicaţiilor.

Localizarea pulsului

  • artera temporală – la nivelul tâmplei;
  • artera carotidă – pulsul carotid;
  • zona apicală – la nivelul inimii;
  • artera branhială – pe fața internă a brațului;
  • artera radială – la nivelul antebrațului, intern lateral;
  • artera femurală – la nivel inghinal;
  • artera poplitee – la nivelul foselor poplitee, în spatele genunchiului;
  • artera tibială posterioară;
  • artera pedioasă dorsală – pe fața dorsală a piciorului.

Pregătirea materialelor

  • ceas cu secundar sau cronometru;
  • creion sau pix de culoare roșie;
  • foaie de temperatură.

Pregătirea pacientului

  1. psihică:
    • se explică procedura;
    • se obține consimțământul pacientului.
  2. fizică:
    • se recomandă repaus fizic de cel puțin 5 minute înainte de măsurare;
    • se așază pacientul într-o poziție confortabilă în funcție de starea sa generală:
      • decubit dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp, articulația mâinii în extensie, mâna în supinație (palma orientată în sus);
      • poziție semișezândă (în pat sau în fotoliu) antebrațul în unghi drept sprijinit pe suprafața patului, mâna în supinaţie și extensie.

Măsurarea pulsului la nivelul arterei radiale

  • se spală mâinile;
  • se reperează artera radială la extremitatea distală a antebrațului, pe fața anterioară (internă), în șanțul radial (în continuarea policelui);
  • se plasează vârful degetele index, medius pe traiectul arterei radiale îmbrățișând antebrațul cu policele;
  • se exercită o ușoară presiune asupra arterei pe osul radius și se percep timp de 1 minut (se poate măsura și timp de 15 secunde sau 30 secunde – pulsul regulat – iar valoarea obținută se înmulțește cu 4 sau cu 2);
  • se apreciază ritmul, amplitudinea și elasticitatea peretelui arterial.

Notarea pulsului

  • se notează grafic în foaia de temperatură → pentru fiecare linie orizontală se socotesc 4 pulsații – adică 4 valori / pătrat;
  • se evidențiază valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roșie, așezat direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru D (dimineața) sau S (seara); pentru valorile care cresc din 4 în 4 (ex. 64, 68, 76, 80);
  • se evidențiază valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roșie așezat în mijlocul pătratului din rubrica corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care cresc din 2 în 2 (ex.: 62, 66, 70);
  • se unește primul punct printr-o linie cu săgeată de rubrica pulsului aflată în partea dreapta a sistemului de coordonate din F.T.;
  • curba pulsului se obține prin unirea punctelor care indică valorile ratei cardiace măsurate bicotidian, pe parcursul zilelor de supraveghere și îngrijire.

Evaluarea eficacității procedurii

  1. Rezultate așteptate/dorite:
    • pulsul este bine bătut, regulat, iar frecvența se înscrie în limitele normale corespunzătoare vârstei;
    • tegumentele și mucoasele sunt normal colorate, pacientul este liniștit.
  2. Rezultate nedorite:
    • rata pulsului este mai mare sau sub normalul caracteristic vârstei;
    • pulsul radial nu este perceptibil;
    • pulsul este aritmic;
    • amplitudinea este mică sau crescută;
    • pacientul este palid, anxios, acuză palpitații, extrasistole;
    • pacientul are una sau mai multe dintre următoarele problemele de dependenţă:
      • intoleranță la activitate;
      • alterarea confortului;
      • deficit de volum lichidian;
      • exces de volum lichidian;
      • alterarea perfuziei tisulare.

Considerații speciale

  • se caută alte artere accesibile dacă pulsul radial nu este palpabil;
  • se evită măsurarea pulsului radial la copiii sub 2 ani întrucât rata crescută și aria mică de palpare pot determina valori eronate/inexacte;
  • se obține rata pulsului radial la copiii peste 2 ani atunci când sunt liniștiți sau dorm, întrucât este dificil să obții colaborarea copilului de a rămâne cu mâna nemișcată;
  • se numără rata pulsului timp de 1 minut, la copil, pentru o acuratețe maximă.

Educarea pacientului

  • pacientul trebuie învățat să-și măsoare singur pulsul periferic la arterele carotidă sau temporală întrucât sunt mai accesibile pentru autopalparea la domiciliu;
  • pacientul trebuie instruit să exercite o presiune ușoară folosind 3 degete pentru palpare;
  • pacientul/familia trebuie informat/ă cu privire la valorile normale ale pulsului în funcție de vârstă;
  • pacientul/familia trebuie instruit/ă să ia legătura cu medicul curant ori de câte ori valorile ratei pulsului sunt deviate de la normal și starea generală a pacientului se modifică.

Concluzie

Măsurarea, notarea și interpretarea pulsului reprezintă elemente cheie ale asistenței medicale și sunt utilizate pentru a indica starea de sănătate a pacientului. Prin urmare, este vital ca asistentul medical să se simtă încrezător în capacitatea sa de a localiza și de a măsura cu exactitate pulsul.

Bibliografie

  1. Prof. Edmond Ciumaşu, Prof. Tania Bararu – Ghidul Examenului de Absolvire 2020, Ediția a X-a, Calificarea profesională: asistent medical generalist, Școala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”, Iași;
  2. Mancaș Mălina – Măsurarea pulsului, Ghid de sănătate, Igienă și prevenție, RoMedic, romedic.ro, 29 martie 2017;
  3. Dr. Oana Cuzino – Ce înseamnă un puls normal? Ce valori au bătăile inimii, în funcție de vârstă, Sănătate, doc.ro;
  4. Assessing the pulse rate in adult patients, Assessment Skills, Nursing Times, nursingtimes.net, 31 august 2015.

Lasă un comentariu