Definiție
Examenul radiologic este o investigație imagistică realizată cu ajutorul radiațiilor X, care sunt vibrații electromagnetice cu lungime de undă foarte scurtă ce au capacitatea de a penetra substanţele foarte dense şi de a produce imagini sau umbre ce pot fi înregistrate pe film fotografic. Examenele radiologice se pot efectua cu sau fără substanță de contrast.
Substanțele de contrast
Substanţele de contrast sunt compuși chimici care au rolul de a mări contrastul natural al vaselor sanguine și al organelor interne în vederea obținerii unui diagnostic corect.
Utilizare
- în radiologia convențională;
- în ecografie;
- în tomografia computerizată (CT);
- în imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM).
Căi de administrare
- administrare pe cale orală;
- administrare pe cale rectală prin clismă;
- administrare parenterală (venă sau arteră).
Tipuri de substanțe de contrast
Substanțe de contrast utilizate în tomografia computerizată
În tomografia computerizată, sunt utilizate substanţe de contrast care realizează contrast pozitiv. Cel mai frecvent sunt utilizate substanţele de contrast iodate. Contrastul pozitiv conţine iod şi este folosit pentru opacifierea vaselor sanguine, căilor biliare, căilor excretorii urinare, articulaţiilor şi canalului rahidian. Substanţele de contrast iodate sunt incolore, hidrosolubile şi stabile în condiţii de depozitare adecvate (loc uscat, întunecos şi fără expunere la radiaţii X). Administrarea substanţelor de contrast iodate se face în marea majoritate a cazurilor pe cale intravasculară, de obicei într-o venă de la plica cotului. Eliminarea contrastului are loc pe cale renală şi, în 95 – 99% din cazuri, se face prin simpla filtrare glomerulară. Nu există secreţie tubulară şi nici reabsorbţie. Timpul de înjumătăţire este de 60 – 120 minute, la 4 ore fiind eliminată aproximativ 75% din cantitatea de contrast administrată.
Substanțe de contrast utilizate în ecografie
Cele mai utilizate substanţe de contrast în ecografie sunt:
- suspensii de particule solide;
- microbule de gaz pur;
- bule de gaz încapsulate în albumină;
- galactoză sau acid palmitic;
- lichide care odată introduse în sânge eliberează microbule de gaz.
Substanţe de contrast utilizate în IRM
Substanţele de contrast folosite în IRM sunt numite paramagnetice şi conţin ioni cu unul sau mai mulţi electroni liberi (gadolinium, crom, mangan, fier, nichel). Cel mai utilizat contrast în IRM este cel care are în componenţă gadolinium. Eliminarea este integral renală, timpul de înjumătăţire fiind de 90 de minute. Substanţele de contrast utilizate în IRM determină mai puţine reacţii adverse decât substanţele de contrast iodate non-ionice.
Posibile reacţii adverse la substanţele de contrast
- reacţiile din partea aparatului cardiovascular: paloare, diaforeză, tahicardie, bradicardie, palpitaţii, aritmie, edem pulmonar acut, şoc, insuficienţă cardiacă congestive, stop cardiac;
- reacţii din partea aparatului respirator: strănut, tuse, rinoree, wheezing, criză de astm bronşic, laringospasm, edeme laringiene, cianoză, apnee, stop respirator;
- manifestări cutanate: eritem, senzaţie de căldură, urticaria, prurit, dureri la locul injectării, edem angioneurotic;
- manifestări gastrointestinale: greaţă, vomă, gust metalic, crampe abdominale, diaree, ileus paralitic;
- manifestări neurologice: anxietate, cefalee, ameţeli, vertij, agitaţie, dezorientare, stupoare, comă, convulsii;
- manifestări urinare: durere în flancuri, hematurie, oligurie, albuminuria, insuficienţă renală acută.
Utilizarea substanțelor de contrast în sarcină
- înainte de orice examen radiologic, femeile trebuie să-și informeze medicul sau asistentul medical de radiologie cu privire la existența unei sarcini. Majoritatea examenelor radiologice precum și administrarea substanțelor de contrast trebuie evitate în timpul sarcinii pentru a minimiza riscul pentru copil;
- pentru tomografia computerizată (CT), dacă o femeie însărcinată trebuie supusă unui examen radiologic cu substanță de contrast pe bază de iod, pacienta trebuie să aibă o discuție cu medicul de familie și cu radiologul pentru a înțelege riscurile și beneficiile procedurii medicale;
- pentru imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM), administrarea substanței de contrast gadolinium este de obicei evitată din cauza riscului necunoscut pentru copil, dar poate fi utilizată atunci când trebuie obținute informații critice care nu sunt disponibile decât prin utilizarea substanțelor de contrast pe bază de gadolinium.
Scopul efectuării examenului radiologic
- examinarea cu ajutorul radiaţiilor X a unor organe/aparate cu sau fără substanţă de contrast în funcţie de capacitatea de absorbţie a ţesuturilor;
- înregistrarea imaginilor pentru stabilirea diagnosticului şi urmărirea evoluţiei bolii.
Indicații
- examenul radiologic fără substanță de contrast:
- fracturi, luxații și eroziuni articulare;
- colapsul unui organ (de exemplu, plămânii) sau mărirea unui organ (de exemplu, inima);
- localizarea tumorii solide;
- distribuirea gazului (de exemplu, sistemul digestiv).
- examenul radiologic cu substanță de contrast:
- fluxul de sânge de-a lungul unei artere sau vene;
- funcția unui organ (de exemplu, rinichiul – pielograma);
- permeabilitatea unui tub sau a unui canal (de exemplu, tractul digestiv – folosind bariu) sau o mielogramă.
Pregătirea materialelor
- substanţa de contrast dacă este cazul;
- materialele pentru administrarea substanţei de contrast;
- medicamente pentru prevenirea şi combaterea accidentelor, instrumente pentru administrare.
Pregătirea pacientului
Psihică
- se explică pacientului necesitatea efectuării examenului recomandat de medic;
- se informează pacientul asupra riscului şi beneficiilor pe care le implică procedura;
- se obține consimţământul sau se verifică dacă acesta a fost obţinut de către medic;
- se informează pacientul cu privire la durata examinării radiologice;
- se verifică încă o dată data ultimei menstruaţii la femeile tinere.
Fizică
- atunci când este cazul, pacientul este atenționat cu privire la necesitatea postului alimentar şi la durata acestuia sau referitor la obligativitatea de a urma un anumit regim alimentar;
- se efectuează pregătirea specifică organului sau aparatului examinat, combaterea gazelor, efectuarea clismei sau a spălăturii;
- se administrează antihistaminice la recomandarea medicului;
- se apreciază starea pacientului pentru a stabili modul de transport la serviciul radiologic;
- pacientul este rugat să-şi îndepărteze obiectele metalice dacă acestea sunt plasate în câmpul de examinare.
Participarea asistentului medical la efectuarea procedurii
- identifică pacientul;
- verifică recomandarea din FO sau de pe biletul de trimitere;
- verifică dacă pacientul a respectat recomandările;
- pregătește materialele care vor fi transportate la radiologie pentru administrarea substanţelor de contrast;
- instalează un cateter venos periferic;
- însoțește pacientul şi îl ajută să se dezbrace (dacă este cazul);
- predă pacientul colegei de la radiologie pentru administrarea substanţei de contrast.
Îngrijirea ulterioară a pacientului
- se ajută pacientul să se aşeze pe pat și se monitorizează: valorile de temperatură, pulsul, tensiunea arterială, respirația, eliminările;
- se observă aspectul tegumentelor pentru a depista eventualele manifestări alergice;
- se asigură repausul, se administrează lichide pentru a elimina mai repede substanţa de contrast;
- se reorganizează locul de muncă;
- se spălă și se dezinfectează mâinile;
- se notează procedura în F.O. și dacă pacientul trebuie să revină la radiologie.
Evaluarea procedurii
Rezultate aşteptate/dorite
- pacientul prezintă stare generală bună, exprimă confort;
- nu sunt semne de alergie/sensibilitate.
Rezultate neaşteptate/ nedorite
- pacientul prezintă fenomene de hipersensibilitate (prurit intens, roşeaţă şi edem al feţei, cefalee, dispnee cu greţuri şi vărsături) care pot apare mai târziu, după efectuarea examenului:
- se anunţă medicul (dacă nu este prezent), se administrează medicaţia recomandată;
- se monitorizează pacientul;
- pacientul acuză dureri de-a lungul venei şi gust metalic:
- se explică pacientului faptul că manifestările sunt trecătoare.
Concluzie
Explorările radiologice sunt cumulative și prin urmare, expunerea repetată la raze X va crește continuu riscul ca acestea să dăuneze corpului. Riscurile includ șanse crescute de cancer și mutații genetice, funcția redusă a măduvei osoase, sterilitatea (dacă sunt expuse ovarul sau testiculele) sau afectarea unui făt în curs de dezvoltare în timpul sarcinii. Riscul asociat unui examen radiologic necomplicat este minim și nu reprezintă un motiv de îngrijorare. Cu toate acestea, este necesar ca toți cei implicați să ia măsuri de precauție împotriva expunerii inutile.
Bibliografie
- Prof. Edmond Ciumaşu, Prof. Tania Bararu – Ghidul Examenului de Absolvire 2021, Ediția a XI-a, Calificarea profesională: asistent medical generalist, Școala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”, Iași;
- Contrast Materials, RadiologyInfo.org – Safety Contrast, www.radiologyinfo.org, iulie 2018;
- Steve Ford – X-ray, NursingTimes, Clinical Archive – Assessment Skills, www.nursingtimes.net, august 2007.