Pregătirea pacientului pentru examenul radiologic

Definiție

Examenul radiologic este o investigație imagistică realizată cu ajutorul radiațiilor X, care sunt vibrații electromagnetice cu lungime de undă foarte scurtă ce au capacitatea de a penetra substanţele foarte dense şi de a produce imagini sau umbre ce pot fi înregistrate pe film fotografic. Examenele radiologice se pot efectua cu sau fără substanță de contrast.

Substanțele de contrast

Substanţele de contrast sunt compuși chimici care au rolul de a mări contrastul natural al vaselor sanguine și al organelor interne în vederea obținerii unui diagnostic corect.

Utilizare

în radiologia convențională;
în ecografie;
în tomografia computerizată (CT);
în imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM).

Căi de administrare

administrare pe cale orală;
administrare pe cale rectală prin clismă;
administrare parenterală (venă sau arteră).

Tipuri de substanțe de contrast

Substanțe de contrast utilizate în tomografia computerizată

În tomografia computerizată, sunt utilizate substanţe de contrast care realizează contrast pozitiv. Cel mai frecvent sunt utilizate substanţele de contrast iodate. Contrastul pozitiv conţine iod şi este folosit pentru opacifierea vaselor sanguine, căilor biliare, căilor excretorii urinare, articulaţiilor şi canalului rahidian. Substanţele de contrast iodate sunt incolore, hidrosolubile şi stabile în condiţii de depozitare adecvate (loc uscat, întunecos şi fără expunere la radiaţii X). Administrarea substanţelor de contrast iodate se face în marea majoritate a cazurilor pe cale intravasculară, de obicei într-o venă de la plica cotului. Eliminarea contrastului are loc pe cale renală şi, în 95 – 99% din cazuri, se face prin simpla filtrare glomerulară. Nu există secreţie tubulară şi nici reabsorbţie. Timpul de înjumătăţire este de 60 – 120 minute, la 4 ore fiind eliminată aproximativ 75% din cantitatea de contrast administrată.

Substanțe de contrast utilizate în ecografie

Cele mai utilizate substanţe de contrast în ecografie sunt:

suspensii de particule solide;
microbule de gaz pur;
bule de gaz încapsulate în albumină;
galactoză sau acid palmitic;
lichide care odată introduse în sânge eliberează microbule de gaz.

Substanţe de contrast utilizate în IRM

Substanţele de contrast folosite în IRM sunt numite paramagnetice şi conţin ioni cu unul sau mai mulţi electroni liberi (gadolinium, crom, mangan, fier, nichel). Cel mai utilizat contrast în IRM este cel care are în componenţă gadolinium. Eliminarea este integral renală, timpul de înjumătăţire fiind de 90 de minute. Substanţele de contrast utilizate în IRM determină mai puţine reacţii adverse decât substanţele de contrast iodate non-ionice.

Posibile reacţii adverse la substanţele de contrast

reacţiile din partea aparatului cardiovascular: paloare, diaforeză, tahicardie, bradicardie, palpitaţii, aritmie, edem pulmonar acut, şoc, insuficienţă cardiacă congestive, stop cardiac;
reacţii din partea aparatului respirator: strănut, tuse, rinoree, wheezing, criză de astm bronşic, laringospasm, edeme laringiene, cianoză, apnee, stop respirator;
manifestări cutanate: eritem, senzaţie de căldură, urticaria, prurit, dureri la locul injectării, edem angioneurotic;
manifestări gastrointestinale: greaţă, vomă, gust metalic, crampe abdominale, diaree, ileus paralitic;
manifestări neurologice: anxietate, cefalee, ameţeli, vertij, agitaţie, dezorientare, stupoare, comă, convulsii;
manifestări urinare: durere în flancuri, hematurie, oligurie, albuminuria, insuficienţă renală acută.

Utilizarea substanțelor de contrast în sarcină

înainte de orice examen radiologic, femeile trebuie să-și informeze medicul sau asistentul medical de radiologie cu privire la existența unei sarcini. Majoritatea examenelor radiologice precum și administrarea substanțelor de contrast trebuie evitate în timpul sarcinii pentru a minimiza riscul pentru copil;
pentru tomografia computerizată (CT), dacă o femeie însărcinată trebuie supusă unui examen radiologic cu substanță de contrast pe bază de iod, pacienta trebuie să aibă o discuție cu medicul de familie și cu radiologul pentru a înțelege riscurile și beneficiile procedurii medicale;
pentru imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM), administrarea substanței de contrast gadolinium este de obicei evitată din cauza riscului necunoscut pentru copil, dar poate fi utilizată atunci când trebuie obținute informații critice care nu sunt disponibile decât prin utilizarea substanțelor de contrast pe bază de gadolinium.

Scopul efectuării examenului radiologic

examinarea cu ajutorul radiaţiilor X a unor organe/aparate cu sau fără substanţă de contrast în funcţie de capacitatea de absorbţie a ţesuturilor;
înregistrarea imaginilor pentru stabilirea diagnosticului şi urmărirea evoluţiei bolii.

Indicații

examenul radiologic fără substanță de contrast:
- fracturi, luxații și eroziuni articulare;
- colapsul unui organ (de exemplu, plămânii) sau mărirea unui organ (de exemplu, inima);
- localizarea tumorii solide;
- distribuirea gazului (de exemplu, sistemul digestiv).
examenul radiologic cu substanță de contrast:
- fluxul de sânge de-a lungul unei artere sau vene;
- funcția unui organ (de exemplu, rinichiul – pielograma);
- permeabilitatea unui tub sau a unui canal (de exemplu, tractul digestiv – folosind bariu) sau o mielogramă.

Pregătirea materialelor

substanţa de contrast dacă este cazul;
materialele pentru administrarea substanţei de contrast;
medicamente pentru prevenirea şi combaterea accidentelor, instrumente pentru administrare.