Terapia ocupaţională

Results

#1. Terapia ocupaţională:

nu evaluează tipurile de activităţi ocupaţionale trecute şi prezente, pe care le poate executa individul;

nu identifică disfuncţiile privind activităţile ocupaţionale;

nu identifică comportamentele disfuncţionale din gestică şi impactul lor asupra activităţilor ocupaţionale;

identifică disfuncţiile privind activităţile ocupaţionale.

#2. Alegeți afirmația corectă:

proteza este stabilă şi înlocuieşte un segment corporal sau fragmente ale acestuia;

orteza nu permite corectarea unei atitudini, menţinerea sau redarea nivelului funcţional al unui segment corporal;

orteza înlocuieşte un segment corporal sau fragmente ale acestuia;

proteza este instabilă şi nu înlocuieşte un segment corporal sau fragmente ale acestuia.

#3. Obiectivele generale de terapie ocupațională la un pacient cu sechele posttraumatice nu includ:

creșterea indicelui de calitate a vieții;

obținerea cât mai rapidă a independenței funcționale;

creșterea statusului algo-disfuncțional;

readaptarea pacientului la acțiunile anterioare.

#4. Variantele de mai jos sunt acțiuni ocupaționale, cu excepția:

refacerea balansului;

acțiuni educaționale;

hobby-uri diverse;

jocul și sportul.

#5. Componentele performanţei ocupaţionale sunt:

schemele comportamentale învăţate care nu compun şi fundamentează activităţile ocupaţionale ale individului;

schemele de mişcare care stau la baza gesturilor ce compun activităţile ocupaţionale;

nici un răspuns nu este corect;

schemele comportamentale care stau la baza gesturilor ce compun activităţile ocupaţionale.

#6. Alegeți afirmația corectă:

protezele se aplică temporar cel mai frecvent;

ortezele permit corectarea unei atitudini, menţinerea sau redarea nivelului funcţional al unui segment corporal;

protezele includ: aparate gipsate, aparate cu imobilizare în scop de consolidare, aparate ortopedice prefabricate;

ortezele includ: aparate gipsate, aparate cu imobilizare în scop de consolidare, aparate ortopedice prefabricate.

#7. Principiul de bază, specificul terapiei ocupaționale este:

mobilizarea atenției pacientului pe o activitate fizică și manuală, care este atrăgătoare psihologic, care îl solicita somatic, psihic sau mental;

creșterea și menținerea forței musculare;

stimularea și dirijarea activităților;

tratarea problemelor tegumentare.

#8. Este tehnică de exprimare:

prelucrarea lemnului;

pictura;

dactilografia;

cartonajul.

#9. Sunt metode de evaluare în terapia ocupatională, mai puțin:

observația;

orarul zilnic;

alcătuirea planului terapeutic;

mobilizarea atenției.

#10. Dezvoltarea, desfăşurarea şi menţinerea performanţei ocupaţionale sunt influențate de:

factori genetici;

obiecte;

unelte;

toate răspunsurile sunt corecte.

#11. Tehnicile de bază sunt gestualităţi extrase din următoarea meserie:

dactilografie;

torsul lânii;

prelucrarea lemnului;

nici un răspuns nu este corect.

#12. Mijloacele prin care se realizează obiectivele neuroevolutive aplicate în îngrijirea permanentă a pacientului hemiplegic sunt:

rearanjarea locuinței;

poziționarea în pat;

abordarea pacientului;

toate variantele sunt corecte.

#13. Alegeți afirmațiile corecte:

performanţa ocupaţională este capacitatea individului de a realiza sarcinile cerute de rolul său, raportat la etapa de dezvoltare;

rolul ocupaţional se referă la noţiunea legată de funcția de la locul de muncă;

rolul ocupaţional nu se referă la noţiunile de preşcolar, şcolar, angajat, casnic, pensionar;

terapia ocupațională nu poate remedia sau compensa disfuncţiile din activităţile ocupaţionale şi din gestică.

#14. Efectele terapiei ocupaționale şi ergoterapiei sunt:

fizice;

psihice;

psiho-sociale;

fizice, psihice şi psiho-sociale.

#15. Care din următoarele metode nu reprezintă o evaluare în terapia ocupațională?

alcătuirea planului terapeutic;

documentul medical;

observația;

orarul zilnic.

#16. Care dintre următoarele aspecte se încadrează în componența senzoromotorie:

control motor;

atenție;

self-control;

capacitate de memorare.

#17. Principiul care stă la baza terapiei ocupaționale în reumatismele inflamatorii este:

protecția articulară;

principiul conservării energiei;

evitarea oricărei activități;

mobilizarea atenției pacientului.

#18. Cele mai importante categorii de aparatură tehnică folosită în terapia ocupațională sunt:

proteze;

orteze;

ajutoare tehnice;

toate răspunsurile sunt corecte.

#19. Programul de terapie ocupațională la pacientul neurologic urmărește:

toate variantele sunt corecte;

refacerea independenței maxime;

recuperarea specifică;

pregătirea pentru revenirea în mediul familial și profesional.

#20. Cele enumerate mai jos reprezintă activități ocupaționale, cu o excepție:

refacerea balansului;

jocul și sportul;

hobby-uri diverse;

activități artistice.

#21. Terapistul ocupaţional se va preocupa să pregătească bolnavul pentru executarea activităţilor practice, utilizând următoarele metode ajutătoare şi complementare:

stimulare senzorială;

orteze (atele);

asistare prin instalaţii, dispositive;

toate răspunsurile sunt corecte.

#22. Cea mai importantă categorie de aparatură tehnică ajutoare din terapia ocupațională este:

încălțămintea fără talonete;

protezele;

medicamentele;

uneltele.

#23. Factorul fiziologic care are influență asupra capacității de muncă:

starea sănătății și vârsta;

temperamentul și emotivitatea;

regimul de muncă;

sexul și personalitatea.

#24. Programul de terapie ocupațională la pacientul neurologic se derulează etapizat și urmărește:

refacerea independenței maxime;

menținerea cât mai mult posibil a dependenței pacientului de alte persoane;

pregătirea pentru scoaterea pacientului din mediul său de viață anterior;

adaptarea pacientului la eforturi fizice de cca. 3 ore pe zi.

#25. Metodele facilitatoare (şi/sau instalaţii) care stimulează activităţile practice:

toate răspunsurile sunt incorecte;

scândura pentru şlefuit;

obiecte înțepătoare;

obiecte contondente.

#26. Alegeți afirmația falsă:

rolul terapistului ocupaţional este de a optimiza performanţele ocupaţionale, astfel încât pacientul să-şi poată îndeplini rolul său ocupaţional;

terapistul ocupaţional se va ocupa de remedierea şi compensarea diferenţelor apărute la nivelul componentelor performanţei ocupaţionale;

cele mai importante instrumente cu care operează terapia ocupaţională sunt activităţile practice;

rolul terapistului ocupaţional nu este de a optimiza performanţele ocupaţionale, astfel încât pacientul să-şi poată îndeplini rolul său ocupaţional.

#27. Componenta motorie se referă la:

aptitudinile motorii grosiere și fine;

comunicarea verbal și scrisă;

mecanisme de apărare;

conceptul / imaginea despre sine.

#28. Prin terapie ocupaţională se urmăreşte:

nepromovarea unei mişcări a cărei forţă şi amplitudine vor creşte treptat;

promovarea unei mişcări a cărei forţă şi amplitudine vor scădea treptat;

promovarea vitezei şi psihomotricității;

promovarea și scăderea vitezei de conducere neuro motorie.

#29. Obiectivul terapiei ocupaţionale este:

educarea sau reeducarea motorie;

needucarea sau reeducarea gestuală;

agravarea şocului psihic la revenirea pacienţilor în societate;

needucarea sau reeducarea motorie.

#30. Terapia ocupaţională are următoarea preocupare esenţială:

evaluarea;

tratamentul nu este necesar;

evaluarea nu este necesară tuturor pacienților;

infirmitatea.

#31. În alegerea activităţilor semnificative (esenţiale), care au un scop final, se ţine seama de:

să se justifice pentru un anumit pacient, dar să nu fie acceptată;

să nu solicite o participare activă fizică şi mintală;

să nu realizeze recuperare deficitelor prezentate de pacient;

să realizeze recuperare deficitelor prezentate de pacient.

#32. Terapia ocupaţională înţelege prin ocupaţie:

activități obositoare ce solicită fizic pacientul;

strict muncă;

nici un răspuns nu este corect;

activități educaționale.

#33. Cele mai importante categorii de aparatură tehnică ajutătoare din terapia ocupațională sunt următoarele, cu excepția:

mijloacele tehnice ajutătoare pentru îmbrăcat;

medicamentele;

furculița, cuțitul, lingură adaptate;

acul și ața.

#34. Performanța ocupaţională a fiinţei umane se referă la:

inactivitatea din viaţa zilnică;

activităţile legate de îngrijirea casei și familiei;

sedentarismul;

activități cu impact emoțional nociv asupra pacientului.

#35. Pacienţii care beneficiază de metodele terapiei ocupaţionale sunt:

categorii limitate;

doar pacienţii cu afecţiuni locomotorii;

pacienţii neurologici;

pacienții cu arsuri grave.

#36. Stadiul I al terapiei ocupaționale include:

metode facilitatoare;

metode auxiliare;

activități practice;

rolurile ocupaționale.

#37. În cadrul unui program de terapie ocupațională la un pacient neurologic nu se urmărește:

monitorizarea valorilor tensiunii arteriale;

îmbrăcarea și toaleta zilnică;

posibilitățile de alimentare;

capacitatea de comunicare.

#38. Activităţile ocupaţionale nu cuprind:

reîntoarcerea pacientului cu deficiență la locul de muncă avut anterior chiar dacă deficiența respectivă îl face să fie inapt pentru locul de muncă respectiv;

munca: îndeletniciri legate de îngrijirea casei şi a familiei;

educaţia: activităţi şcolare şi educaţionale;

joaca şi activităţile recreative (pentru copii-joaca; pentru adulţi – sporturi, hobby-uri, activităţi sociale).

#39. Evaluarea pacientului cuprinde încadrarea în următoarea grupă:

deficit motor și senzitiv;

deficit de văz;

handicap;

nici un răspuns nu este corect.

Finish