Farmacologie generală

Results

#1. Următorul enunţ despre eliminarea pe cale renală este incorect:

modificarea pH-ului urinar determină modificări ale eliminării urinare;

mecanismul care accelerează foarte mult eliminarea este reabsorbţia tubulară;

substanțele medicamentoase legate în procent mare de proteinele plasmatice se elimină greu;

etapa de eliminare este cea mai influenţată de înaintarea în vârstă.

#2. Următoarea substanță medicamentoasa este agonist opioid cu acţiune reglatoare a motricităţii tubului digestiv, activă în diaree şi constipaţie:

Codeina;

Loperamid;

Trimebutina;

Morfina.

#3. Următorul enunţ despre efectul bisens al aspirinei este corect:

în doze mici este antiagregant, în doze mari este proagregant plachetar;

în doze mari este antiagregant, în doze mici este proagregant plachetar;

la doze medii efectul antiagregant creşte;

la doze medii efectul antiagregant scade.

#4. Propulsivele:

neutralizează aciditatea;

stimulează motilitatea gastrointestinală;

inhibă receptorii H2;

au acțiune antiinflamatoare.

#5. Biodisponibilitatea formelor farmaceutice scade în ordinea:

emulsii-soluții-suspensii-comprimate-drajeuri-capsule-comprimate retard;

suspensii-soluții-emulsii-comprimate-capsule-drajeuri-comprimate retard;

soluții-emulsii-suspensii-capsule-comprimate-drajeuri-comprimate retard;

soluții-suspensii-comprimate-emulsii-drajeuri-comprimate retard- capsule.

#6. Nu prezintă mecanism antioxidant (protecţia organismului contra radicalilor liberi ai oxigenului):

Vitamina C;

Vitamina E;

Vitamina B1;

Beta-carotenii.

#7. Următorul enunţ despre efectul interacţiunilor medicament-medicament asupra absorbţiei şi biodisponibilităţii orale este incorect:

ionii bivalenţi (Ca2+, Mg2+) formează complecşi neabsorbabili cu unele medicamente;

adsorbantele (cărbune, pectine) pot adsorbi şi forţa eliminarea digestivă, reducând absorbţia unor substanţe active;

antiacidele grăbesc dizolvarea preparatelor enterosolubile, prin creşterea pH-ului gastric;

metoclopramidul încetinește absorbţia intestinală deoarece scade viteza de golire a stomacului.

#8. Următorul enunţ despre influenţa stărilor patologice asupra absorbţiei orale a medicamentelor este incorect:

aclorhidria influenţează negativ absorbţia unor medicamente acide;

spasmul sfincterului piloric întârzie absorbţia intestinală a medicamentelor;

tranzitul intestinal accelerat creşte absorbţia intestinală a medicamentelor;

febra are consecințe negative asupra absorbţiei medicamentelor acide şi bazice la nivel gastric şi intestinal.

#9. Următorul enunţ despre influenţa alimentelor asupra absorbţiei orale a medicamentelor este incorect:

alimentele influenţează negativ absorbţia medicamentelor pentru că reprezintă o barieră fizică spre suprafaţa de absorbţie;

prezenţa alimentelor nu este utilă în cazul substanţelor iritante ale mucoaselor (teofilină, piroxicam, clorură de potasiu);

alimentele întârzie absorbţia intestinală a medicamentelor prin întârzierea golirii stomacului;

alimentele scad absorbţia pentru medicamentele degradate în stomac.

#10. Calea de administrare rectală a medicamentelor:

are biodisponibilitate maximă;

se utilizează numai pentru obținerea unor efecte terapeutice locale;

se recomandă la bolnavii cu vărsături, leziuni ale cavității bucale, în pediatrie.

#11. Următoarele substanţe medicamentoase se administrează în timpul sau imediat după masă, cu excepţia:

Glucocorticoizi;

Săruri de potasiu;

Diuretice;

Teofilină.

#12. Având în vedere noţiunile teoretice despre latenţă, pentru o pacientă cu o criză hipocalcemică în farmacia publică, prima inteţie de terapie este:

soluţie administrată oral;

comprimat efervescent administrat oral;

pulbere efervescentă administrată oral;

comprimat administrat oral.

#13. Este bronhodilatator parasimpatolitic:

Tiotropiu;

Salbutamol;

Salmeterol;

Teofilină.

#14. Ce cale de administrare are acțiune exclusiv sistemică?

intraventriculară;

intraarticulară;

intravaginală;

sublinguală.

#15. Factorii care influențează absorbția și biodisponibilitatea pe cale orală sunt următorii, cu excepția:

culoarea substanței medicamentoase;

motilitatea gastrică și intestinală;

forma farmaceutică („primul pasaj pulmonar”);

primul pasaj hepatic.

#16. Se recomandă substituirea unui medicament cu altul când:

se folosesc în tratament analgezice-antipiretice;

substanța medicamentoasă are indice terapeutic îngust;

se utilizează antianginoase;

se utilizează antidiabetice.

#17. În faza farmacocinetică, o substanță administrată p.o., parcurge:

răspunsul terapeutic;

absorbția;

dizolvarea;

eliberarea din forma farmaceutică.

#18. Biodisponibilitatea este maximă (100 %) în cazul administrării de:

injecții subcutanate;

perfuzii;

injecții intramusculare;

soluții de uz intern.

#19. Factorii fiziologici care influențează absorbţia pe cale orală a medicamentelor sunt următorii, cu excepţia:

spasmul sfincterului piloric;

timpul de golire a stomacului;

motilitatea gastrică şi intestinală;

sistemele enzimatice amilolitice, proteolitice, lipolitice.

#20. Următorul enunţ despre adminstrarea şi absorbţia pe cale nazală este incorect:

este o cale utilizată exclusiv pentru acţiune locală;

se pot administra soluţii apoase izotone sau uşor hipertone şi geluri;

secreţia nazală poate antrena şi elimina o parte din substanţa medicamentoasă;

înaintea utilizării acestei căi obligatoriu se suflă nasul.

#21. Pentru următoarele substanţe medicamentoase este obligatorie administrarea pe stomacul gol, cu excepţia:

Fluconazol;

Paracetamol;

Sotalol;

Azitromicină.

#22. Nu prezintă mecanism specific de acţiune:

simpatomimeticele decongestionante nazale;

parasimpatoliticele antispastice;

blocantele canalelor de calciu;

macrogolii cu acţiune laxativă.

#23. Avantajele căii sublinguale sunt următoarele, cu excepția:

este o cale des folosită pentru persoanele aflate în comă sau cu vărsături;

reprezintă o cale de urgență în crize (angină pectorală);

ocolește barieră hepatică;

ocolește degradarea medicamentelor sub influența sucurilor digestive.

#24. Care este etapa esențială în faza biofarmaceutică, după administrarea medicamentului?

menținerea integrității formei farmaceutice;

dizolvarea substanței medicamentoase;

evitarea efectului primului pasaj intestinal;

absorbția.

#25. Calcularea biodisponibilității medicamentelor necesită cunoașterea concentrației substanței medicamentoase:

legată de proteinele plasmatice;

din vecinătatea receptorilor;

din organism;

din sânge.

#26. Se administrează dimineaţa între 7-10:

Glucocorticoizi;

Teofilină;

Famotidină;

Montelukast.

#27. Nu manifestă efect antispastic digestiv de tip parasimpatolitic:

Butilscopolamină;

Otiloniu;

Oxifenoniu;

Drotaverină.

#28. Un medicament trebuie să îndeplinească următoarele condiții, cu excepția:

să aibă utilitate terapeutică;

forma farmaceutică să asigure un dozaj corect;

forma farmaceutică să fie ușor acceptată de către pacient;

să prezinte toxicitate marcată.

#29. Având în vedere noţiunile teoretice despre latenţa simpatomimeticelor bronhodilatatoare şi caracteristicile farmacoterapiei astmului bronşic (terapia crizei şi profilaxia de lungă durată a crizei), următoarea asociere pe este corectă:

Salmeterol + salbutamol;

Salmeterol + formoterol;

Salmetrol + bambuterol;

Formoterol + bambuterol.

#30. Ce condiție este obligatorie pentru formele farmaceutice injectabile?

facultativ sterile;

hemolitice;

PH < 1;

obligatoriu sterile.

#31. Următorul enunţ depre potenţa acţiunii analgezice a paracetamolului şi codeinei este corect:

potenta acţiunii analgezice a paracetamolului este mai mare decât cea a codeinei;

potenta acţiunii analgezice a paracetamolului este mai mică decât cea a codeinei;

potenta acţiunii analgezice a paracetamolului este egală cu cea a codeinei;

pentru că cele două substanţe acţionează prin mecanisme diferite nu li se poate compara potenţa acţiunii analgezice.

#32. Următorul enunţ despre absorbţia şi administrarea pe cale rectală este incorect:

se utilizează pentru acţiune locală şi generală;

reflexul de respingere prelungeşte retenţia supozitorului în rect;

abordabilă la copii, bolnavi cu vărsături, în comă sau inconștienți;

asigură absorbţie incompletă şi inegală;

#33. Prin mecanism direct de acţiune se înţelege acţiune la nivelul:

enzimelor membranare;

farmacoreceptorilor celulari;

neuromediatorilor;

enzimelor nucleare.

#34. Următorul enunţ privind biotransformarea medicamentelor este incorect:

obezitatea determină o incidenţă sporită a afecţiunilor hepatice şi în consecinţă şi o deficienţă a metabolizărilor la nivel hepatic;

hepatita acută cu enzime serice crescute este însoţită de modificări ale metabolizării medicamentelor;

există diferenţe de metabolizare, calitative şi cantitative, între specii;

procesul de biotransformare diferă mult la vârstele extreme (nou-născut, vârstnic) comparativ cu adultul.

#35. Următoarea substanță creşte biotransformarea paracetamolului la metabolitul toxic hepatic:

alcoolul în consum cronic;

Aspirina asociată în medicamentele antalgice;

cafeina asociată în medicamentele antalgice;

codeina asociată în medicamentele antalgice.

#36. Următorul enunţ despre efectele factorilor care influenţează absorbţia gastrointestinală şi biodisponibilitatea orală este incorect:

grăsimile scad viteza de golire a stomacului;

anticolinergicele antispastice (butilscopolamina) şi etanolul cresc viteza de golire a stomacului;

alimentele pot forma cu unele medicamente complexe cu solubilitate redusă;

enzimele din tractul digestiv pot degrada unele medicamente.

#37. După mecanismul de acțiune, acțiunea farmacodinamică poate fi:

principală;

selectivă;

mimetică;

directă (pe receptori).

#38. Etapa de epurare a organismului este alcătuită din:

metabolizare și biotransformare;

distribuire și eliminare;

metabolizare și eliminare;

transport și eliminare.

#39. Biotransformarea paracetamolului este redusă când pacientul este în terapie cu următoarele substanţe medicamentoase inhibitori enzimatici, cu excepţia:

Diltiazem;

Claritromicină;

Omeprazol;

Carbamazepină.

#40. Nu este antagonist al receptorilor pentru angiotensină, manifestând ca efect advers tuse seacă:

Enalapril;

Irbesartan;

Candesartan;

Losartan.

#41. Paracetamolul creşte efectul următoarelor substanţe medicamentoase, cu excepţia:

Aspirină;

Teofilină;

Propafenonă;

anticoagulante cumarinice (acenocumarol).

#42. La femeia gravidă apar următoarele consecințe farmacocinetice ca urmare a modificărilor fiziologice survenite:

scade viteza de absorbţie la nivel intestinal;

scade volumul de distribuţie pentru medicamentele hidrofile;

scade fracţiunea de medicament liberă plasmatică;

scade T1/2 pentru medicamentele lipofile.

#43. Următoarele substanţe medicamentoase sunt inhibitori selectivi ai COX-2, cu excepţia:

Celecoxib;

Etoricoxib;

Aspirină;

Parecoxib;

#44. Nu este antagonist din a doua generație (nesedative) ai receptorilor histaminergici H1:

Loratadina;

Desloratadina;

Clorfeniramin;

Fexofenadină.

#45. Următoarele asocieri au ca rezultat creșterea acțiunii anticoagulantului oral, cu accidente hemoragice, cu excepţia:

Acenocumarol + AINS;

Acenocumarol + ginseng;

Acenocumarol + ginkgo;

Acenocumarol + vitamina K.

#46. Administrarea sublinguală are următorul avantaj:

permite administrarea substanţelor cu gust neplăcut;

permite absorbția substanţelor puternic hidrofile;

evită inactivarea medicamentului la primul pasaj hepatic;

este folosită pentru un număr mare de substanțe.

#47. Următorul enunţ despre latenţă este incorect:

este timpul scurs de la administrarea substanţei medicamentoase până la apariţia efectului;

în urgențe se aleg medicamente cu latenţă foarte scurtă şi scurtă;

administrarea desloratadinei sublingual are latenţă mai mare decât administrarea orală;

medicamentele cu mecanism indirect de acţiune au latenţă mai mare decât medicamentele cu mecanism direct.

#48. Prin administrare de butilscopolamină (SCOBUTIL) apare ca efect advers sedare deoarece butilscopolamina:

se prelucrează pentru biodisponibilitate optimă ca bromură;

traversează bariera sânge-creier şi acţionează pe receptorii muscarinici centrali;

traversează bariera sânge-creier şi acţionează pe receptorii nicotinici centrali;

are structură de derivat de amoniu cuaternar.

#49. Se utilizează în tratamentul tusei cu expectorație:

Codeina;

Ambroxol;

Dextrometorfan;

Butamirat.

#50. Următoarea asociere are ca rezultat sinergism de potenţare:

Aspirină + paracetamol;

Paracetamol + propifenazonă;

Paracetamol + ibuprofen;

Paracetamol + codeină.

#51. Parametrii definitorii ai acțiunii farmacodinamice sunt:

timpul de înjumătățire;

concentrația plasmatică;

selectivitatea;

volumul de distribuție.

#52. Următoarele enunțuri despre circuitul entero-hepatic sunt adevărate, cu excepţia:

participarea la acest circuit determină creşterea duratei de acţiune;

colecistografia este utilitatea practică a participării la acest circuit a unor derivaţi iodați;

consecinţa farmacotoxicologică a participării la circuit constă în efecte adverse când eliminarea biliară este întârziată;

în intoxicațiile cu alcaloizi se întrerupe circuitul prin aplicare de spălaturi gastrice.

#53. Alegeți afirmația incorectă privind biodisponibilitatea absolută:

se calculează în raport cu un test;

se determină după administrarea unei doze pe cale i.v.;

se utilizează o soluție apoasă a substanței active noi;

se studiază în cercetarea clinică a unui nou medicament.

#54. Nu reprezintă tipuri de echivalență:

echivalența farmacologică;

echivalența farmaceutică;

echivalența fizică;

bioechivalența.

#55. Anestezicele generale se pot distribui în:

inimă;

tiroidă;

preferențial organe bogate în lipide;

oriunde.

#56. Următorul enunţ despre administrarea şi absorbţia pe cale oculară este incorect:

formele farmaceutice administrate sunt obligatoriu sterile;

se utilizează pentru acţiune exclusiv locală;

se pot administra soluţii izotone şi hipotone;

secreţia şi scurgerea lacrimală scurtează timpul de contact.

#57. Creşte riscul de sângerare la asocierea aspirinei cu următoarele plante medicinale/suplimente alimentare/alimente, cu excepţia:

Ginseng;

acizi grași omega-3;

Vitamina E în doze mari;

varza şi alte Brassicaceae.

#58. Următoarele substanţe medicamentoase acționează prin mecanisme nespecifice de acţiune, cu excepţia:

alcool etilic;

clorură de benzalconiu;

fluorochinolone;

diosmectită.

#59. Următoarele medicamente îşi manifestă efectul prin inhibiție enzimatică, cu excepţia:

Aspirină;

Metilprednisolon;

Atorvastatină;

Nitroglicerină.

#60. Următorul enunţ despre selectivitatea medicamentelor este incorect:

este proprietatea unei substanţe de a avea un număr cât mai limitat de acţiuni farmacodinamice;

poate fi consecinţa existenţei de subtipuri de receptori specifici în anumite ţesuturi;

din punct de vedere clinic este proprietatea unui medicament de a manifesta efect benefic terapeutic, fără efecte secundare;

nu este influenţată de doză.

#61. Inducția enzimatică:

poate fi produsă doar de substanțe cu caracter bazic;

se manifestă prin diminuarea sintezei de enzimă;

produce efecte adverse toxice prin cumulare;

conduce la ineficacitate terapeutică.

#62. Pacienţiilor care sunt în terapie cu apixaban (Eliquis) sau dabigatran (Pradaxa) li se recomandă să evite în alimentație următoarele fructe, cu excepţia:

mere;

rodii;

afine;

grapefruit.

#63. Următoarele medicamente au caracter retard, cu excepţia:

Doxiciclină;

Benzatin benzilpenicilină;

Flupentixol decanoat;

Benzilpenicilină.

#64. Nu se înregistrează creşterea toxicităţii digoxinei în cazul asocierii cu:

Spironolactonă;

Glucocorticoizi;

Furosemid;

Antraderivaţi.

#65. Biodisponibilitatea:

depinde numai de viteza procesului de dizolvare a substanței medicamentoase;

este caracterizată numai de cantitatea relativă de substanța medicamentoasă care este absorbită;

este compusă din două variabile: cantitatea relativă de substanța absorbită în circulația sanguină și viteza acestui proces;

există numai două tipuri de biodisponibilitate: absolută și relativă.

#66. Selectivitatea unei substanțe medicamentoase:

doza necesară apariției unui efect maxim posibil;

este capacitatea unui medicament de a avea activitate biologică;

este proprietatea unui medicament de a influența un teritoriu cât mai limitat din organism;

este capacitatea unui medicament de a avea activitate biologică cu un anumit efect maxim posibil.

#67. Efectul primului pasaj hepatic:

este caracteristic căii intravenoase;

se manifestă prin biotransformarea substanței active;

nu apare dacă substanța medicamentoasă este administrată pe cale rectală;

crește biodisponibilitatea căii orale.

#68. Biodisponibilitatea unui medicament:

este maximă după administrarea orală;

este strict doza-dependentă;

depinde de calea de administrare a medicamentului;

nu poate fi modificată prin schimbarea excipientului din compoziția medicamentului.

#69. Care dintre următoarele afirmații privind latența acțiunii farmacodinamice a unui medicament este corectă?

medicamentele utilizate în terapia de urgență trebuie să aibă o latență cât mai mare;

substanțele medicamentoase care acționează prin metabolitul activ au o latență scurtă;

formele farmaceutice retard au o latență mai mare decât formele cu eliberare rapidă;

medicamentele din aceeași grupă farmacodinamică au o latență identică.

#70. Durata de acţiune a unui medicament se exprimă prin:

indicele terapeutic;

doza pe 24 ore;

timpul de înjumătățire;

priză.

#71. Când sunt considerate două medicamente bioechivalente?

dacă prezintă echivalenta chimică, farmaceutică și au biodisponibilitatea aproape identică;

dacă se dovedește că au aceeași biodisponibilitate;

dacă sunt doar echivalente chimic;

dacă au aceeași acțiune terapeutică.

#72. Acţiunea terapeutică a losartanului este redusă prin consumul următoarelor fructe, cu excepţia:

grapefruit;

pomelo;

portocale;

pere.

#73. Prin metabolizare codeină poate trece în:

papaverină;

morfină;

acid acetilsalicilic;

acid cianhidric.

#74. Următorul enunţ despre administrarea şi absorbţia pe cale cutanată este fals:

se utilizează pentru acţiune locală şi generală;

în cazul substanţelor lipofile (hormoni sexuali feminini) apare efectul de retenție în stratul adipos subcutanat;

creşterea hidratării pielii favorizează absorbţia;

existenţa inflamaţiilor defavorizează absorbţia.

#75. Următoarele interacţiuni medicamentoase de natură farmacocinetică au ca rezultat reducerea eficacității terapeutice, cu excepţia:

Ciprofloxacina + antiacide;

Săruri de fier + acid citric;

Săruri de fier + acid ascorbic;

Alendronat de sodiu + calciu lactic.

#76. Următoarele substanţe medicamentoase sunt inhibitori ai pompei de protoni, cu excepţia:

Pantoprazol;

Esomeprazol;

Lansoprazol;

Famotidina.

#77. Care dintre următoarele afirmații privind legarea medicamentului de proteinele plasmatice este incorectă?

legarea se face numai de elementele figurate ale sângelui;

forma legată influențează latența şi durata acțiunii medicamentului;

medicamentul puternic legat de proteinele plasmatice are un profil farmacocinetic retard;

legarea este un proces reversibil.

#78. Biotransformarea medicamentelor prezintă următoarea caracteristică:

se produce, în general, în sensul apariției de metaboliți inactivi și netoxici;

produșii rezultați prin metabolizare sunt întotdeauna inerți farmacodinamic;

este obligatorie pentru toate substanțele medicamentoase;

majoritatea medicamentelor sunt metabolizate la nivelul intestinului gros.

#79. Intravenos se pot administra:

emulsii U/A;

substanțe care precipită proteinele plasmatice;

substanțe care produc hemoliza;

substanțe iritante datorită pH-ul diferit de 7,4 (pH-ul sanguin).

#80. Nu se administrează oral:

sisteme terapeutice transdermice;

comprimate;

soluții;

emulsii U/A.

#81. Este antagonist al receptorilor serotoninergici 5-HT3 cu acţiune antivomitivă:

Buspironă;

Ondansetron;

Risperidon;

Ciproheptadină.

#82. Următoarele substanţe medicamentoase acţionează prin adsoprbţie, cu excepţia:

macrogoli;

diosmectită;

cărbune activ;

sărurile de bismut.

#83. Formele în care medicamentele pot fi transportate în sânge sunt:

niciodată în sânge în elementele figurate;

pot fi transportate în plasmă, o parte sub formă legată de proteinele plasmatice;

în plasmă numai sub formă liberă (dizolvate în plasmă);

pot fi transportate în plasmă numai sub formă legată de proteinele plasmatice.

#84. Nu se utilizează în terapia glaucomului cu unghi deschis următorul analog de prostaglandină:

Misoprostol;

Latanoprost;

Bimatoprost;

Travoprost.

Finish