Farmacoterapie

Results

#1. Care din următoarele antibiotice sunt peniciline naturale injectabile?

Benzilpenicilina;

Fenoximetilpenicilina;

Amoxicilina;

Ampicilina.

#2. Benzilpenicilina (Penicilina G) are următoarele indicații, cu o excepție:

angine, erizipel, scarlatină;

Lues (sifilis);

infecții cu germeni rezistenți la peniciline;

meningite (infecții cu meningococ).

#3. Reacțiile adverse provocate de peniciline sunt următoarele, cu o excepție:

reacții alergice;

efect iritant local;

favorizarea suprainfecțiilor;

efect bacteriostatic la doze terapeutice.

#4. Penicilinele sunt antibiotice naturale sau de semisinteză care au ca nucleu comun:

Acidul 7-aminocefalosporanic;

Acidul 6-aminopenicilinamic;

structura aminociclitol-aminoglicozidică;

Policiclic naftacencarboxamidic.

#5. Augmentin reprezintă asocierea dintre:

Ampicilina-sulbactam;

Sulfametoxazol-trimetoprim;

Amoxicilina-acid clavulanic;

Ticarcilina-acid clavulanic.

#6. Care din următoarele antibiotice prezintă absorbția din tubul digestiv neglijabilă?

Doxiciclina;

Gentamicina;

Claritromicina;

Ampicilina.

#7. Din clasa macrolidelor face parte:

Claritromicina;

Oxacilina;

Ciprofloxacina;

Gentamicina.

#8. Amoxicilina prezintă o serie de avantaje comparativ cu ampicilină, cu o excepție:

biodisponibilitate orală mai mare comparativ cu ampicilină;

absența reacțiilor adverse;

absorbția nu este influențată de prezența alimentelor;

are difuziune mai bună în țesuturi, inclusiv în secrețiile traheobronșice.

#9. Din grupa antibioticelor betalactamice fac parte:

macrolide;

aminoglicozide;

cefalosporine;

tetracicline.

#10. Administrarea penicilinelor este indicată:

în infecții cu germeni rezistenți (în special stafilococ penicilinazopozitiv);

în aplicare locală pe tegumente (crește riscul alergizant);

în infecții ce germeni sensibili;

în aplicare local ape mucoase (crește riscul alergizant).

#11. Care afirmație este falsă în cazul cefalosporinelor?

sunt antibiotice cu structură betalactamică;

pot produce reacții de hipersensibilizare;

nu produc reacții adverse gastrointestinale (grețuri, vărsături);

mecanismul de acțiune este bactericid, împiedicând formarea peretelui bacterian.

#12. Dintre următoarele medicamente antimicrobiene, care este un antibiotic cu structura aminoglicozidică fiind caracterizat farmacotoxicologic prin oto- și nefrotoxicitate:

Doxiciclina;

Rifampicina;

Nitrofurantoina;

Gentamicina.

#13. Eritromicina prezintă următoarele proprietăți farmacologice, cu o excepție:

nu este activ după administrarea orală;

este un antibiotic natural din culturi de Streptomyces erythreus, cu caracter bazic;

are efect bacteriostatic sau bactericid în funcție de concentrația antibioticului, microorganism și faza de creștere a acestuia;

reprezintă o medicație de alternativă la bolnavii alergici la peniciline.

#14. Antibioticele aminoglicozide au următoarele proprietăți farmacologice, cu o excepție:

principalele reacții adverse sunt oto- și nefrotoxicitate;

absorbție digestivă crescută după administrare orală;

mecanismul de acțiune este bactericid, inhibând sinteza proteică bacteriană;

absorbția este completă după administrarea i.m., cu realizarea unor concentrații plasmatice maxime în aproximativ o oră de la administrare.

#15. Afirmația greșită în legătură cu cloramfenicolul este următoarea:

are spectru larg de acțiune;

este un antibiotic de rezervă, utilizat în infecții grave pentru care nu există altă alternativă terapeutică;

se fac serii repetate de tratament;

prezintă riscul unor reacții adverse hematologice: anemie plastică, leucopenia, agranulocitoza, trombocitopenie.

#16. Următoarele afirmații privind tetraciclinele sunt adevărate, cu o excepție:

biodisponibilitatea orală a tetraciclinelor este scăzută de alimente (mai ales lactate), medicamente antiacide cu Ca, Mg, Al;

spectrul antimicrobian este larg;

sunt indicate la femei gravide și copii;

pot favoriza apariția disbacteriozei intestinale (infecții enterice cu Candida).

#17. Următoarele afirmații referitoare la fluorochinolone sunt adevărate, cu o excepție:

absorbția fluorochinolonelor este scăzută dacă se asociază cu antiacide cu ioni bivalenți de Ca, Mg sau trivalenți Al;

sunt indicate în infecții cu germeni rezistenți;

prezintă biodisponibilitate bună după administrare orală (aprox. 70% pentru ciprofloxacina);

pot provoca fotosensibilizare.

#18. Furazolidona este indicată în următoarele afecțiuni, cu o excepție:

enterite, enterocolite, toxiinfecții alimentare;

infecții digestive cu germeni sensibili;

amigdalita streptococică;

tricomoniaza, giardioza.

#19. Care afirmație legată de metronidazol este falsă?

este un chimioterapic cu spectru larg;

este contraindicată asocierea cu alcoolul deoarece pot apare efecte de tip disulfiram;

în afecțiuni hepatice severe nu este necesară reducerea dozelor;

se administrează cu prudență în sarcină.

#20. Următoarele afirmații legate de cotrimoxazol sunt adevărate, cu o excepție:

reprezintă asocierea dintre sulfametoxazol și trimetoprim;

este contraindicat la pacienții alergici la peniciline;

este indicat în infecții urinare cu germeni sensibili;

este contraindicat în sarcină.

#21. Componențele majore ale astmului bronșic sunt următoarele, cu o excepție:

Bronhospasm;

infecție cu Helicobacter pylori;

hipersecreție bronşică, vâscoasă, aderentă, obstructivă;

inflamație și edem al mucoasei.

#22. În terapia astmului bronșic se folosesc următoarele clase de medicamente, cu o excepție:

antiacide;

antileucotriene;

corticosteroizi;

inhibitoare ale degranulării mastocitelor.

#23. Care medicament utilizat în terapia astmului bronșic face parte din clasa inhibitoare ale degranulării mastocitelor:

adrenalina;

hidrocortizon hemisuccinat;

ketotifen;

montelukast.

#24. La administrarea locală (aerosoli), corticosteroizii pot produce următoarele reacții adverse, cu o excepție:

atrofia mucoasei respiratorie;

acțiune antiinflamatoare;

candidoze orale și orofaringiene;

insuficiența suprarenală acută.

#25. Dezavantajul căii de administrare inhalatorii a medicamentelor în astmul bronșic este:

dozele pe cale inhalatorie reprezintă circa 10-20% din cele sistemice, fiind bine tolerate;

conferă bronhoselectivitate, cu eficacitate pronunțată;

efectele sistemice sunt reduse comparativ cu celelalte căi de administrare;

apariția candidozelor orale în cazul administrării inhalatorii a corticosteroizilor.

#26. Acțiunile farmacodinamice utile în astmul bronșic ale bronhodilatatoarelor adrenomimetice sunt următoarele, cu o excepție:

bronhodilatația;

reducerea edemului mucoasei;

stimulare cardiacă cu tahicardie, palpitații, crize de angină pectorală;

ameliorarea clearance-ului mucocililor.

#27. Care afirmație este greșită în cazul teofilinei?

face parte din clasa bronhodilatatoare musculotrope cu efect antiasmatic;

este indicată în epilepsie;

produce stimulare cardiacă;

este un medicament cu indice terapeutic mic.

#28. Identificați afirmația greșită:

antileucotrienele sunt medicamente utile în astmul bronșic;

antileucotrienele sunt medicamente indicate în tratamentul de fond, pe termen lung, al astmului moderat persistent;

din punct de vedere farmacodinamic, antileucotrienele antagonizează bronhospasmul, scad secreția de mucus, combat edemul;

antileucotrienele sunt medicamente care se recomandă în criza de astm bronșic.

#29. Care din următoarele substanțe medicamentoase face parte din clasa antileucotriene:

Montelukast;

Salbutamol;

Teofilina;

Hidrocortizon hemisuccinat.

#30. Ketotifenul este contraindicat:

astm alergic;

conducători auto;

urticarie cronică;

rinita și conjunctivită alergică.

#31. Care din următoarele substanțe medicamentoase cu acțiune antitusivă este opioidă?

Butamirat;

Oxeladina;

Codeine;

Noscapina.

#32. Identificați afirmația greșită:

tusea uscată, inutilă, dăunătoare se combate;

tusea umedă nu trebuie suprimată, ci trebuie diminuată când este supărătoare;

primul tratament al tusei trebuie să fie unul cauzal;

opioidele pot fi recomandate pe termen lung și la indivizii cu predispoziție la farmacodependență.

#33. Care din următoarele afirmații este falsă pentru codeină:

nu poate dezvolta toxicomanie la administrare prelungită;

difuzează prin placenta și laptele matern;

efectul antitusiv apare la doze mici (15mg) decât efectul analgezic (120mg)

se administrează cu prudență la astmatici, în emfizem pulmonar, insuficiență respiratorie și la copii mici.

#34. În care din următoarele situații este indicată morfina ca antitusiv:

de elecție în tusea uscată iritativă în răceală comună;

în tusea din bronșita cronică obstructivă;

în tusea generată de antihipertensive;

în tusea foarte intensă și însoțită de durere intensă (cancer pulmonar, fracturi de coaste, infarct pulmonar).

#35. Care afirmație este falsă legat de dextrometorfan?

prezintă acțiune analgezică;

nu deprimă respirația;

este indicat în tusea seacă, iritativă;

nu prezintă acțiune analgezică.

#36. Care clasă de medicamente acționează prin fluidificarea și eliminarea sputei, diminuând factorul iritativ local?

antiseptice și decongestionante nazale;

expectorante;

antitusive opioide;

antitusive neopioide.

#37. Expectorantele produc fluidificarea sputei prin următoarele mecanisme, cu o excepție:

mărirea secreției glandelor bronșice;

modificarea proprietăților fizico-chimice ale secreției vâscoase;

inhibarea secreției glandelor bronșice;

stimularea mecanismelor de eliminare a sputei.

#38. Consecințele fluidificării sputei sunt următoarele, cu o excepție:

blocarea cililor, inhibarea activității lor pendulare;

ușurarea eliminării sputei;

deblocarea cililor cu favorizarea activității lor pendulare;

eliberarea celulelor glandulare cu îmbunătățirea activității lor.

#39. Care din următoarele metode terapeutice cu valoare expectorantă este nemedicamentoasă:

Benzoat de sodiu administrat per os;

Bromhexin administrat per os, după mese;

Acetilcisteina administrata per os;

inhalare de vapori de apă calzi sau aerosoli dintr-o soluție de clorură de sodiu și ingestie de apă.

#40. Identificați afirmația falsă pentru bromhexin:

produce iritație gastrică;

mucolitic, mucoreglator;

indicat la persoanele cu ulcer gastric;

este biotransformat la nivel hepatic în ambroxol (metabolitul activ).

#41. Care din următoarele expectorante poate fi utilizat ca antidot în intoxicația cu paracetamol?

Benzoat de sodiu;

Acetilcisteina;

Bromhexin;

Ambroxol.

#42. În farmacoterapia tusei se pot folosi următoarele clase de medicamente, cu o excepție:

anestezice locale care diminua iritația receptorilor;

inhibitoare ale centrului tusei;

inhibitoare ale recaptării serotoninei;

expectorante.

#43. Acetilcisteina prezintă următoarele caracteristici, cu o excepție:

este un bronhosecretolitic care acționează prin mecanism chimic;

se administrează cu prudență la astmatici;

este un inhibitor al centrului tusei;

reprezintă antidot în intoxicația cu paracetamol.

#44. Corticosteroizii se administrează în astmul bronșic pe următoarele căi, cu o excepție:

per os;

intravenos;

sistemic;

percutan.

#45. Identificați afirmația greșită legat de tratamentul insuficienței cardiace:

scăderea muncii inimii;

regim hiposodat;

administrarea de medicamente inotrop pozitive;

regim hipersodat.

#46. Identificați afirmația greșită în cazul glicozizilor cardiotonice:

se eliberează fără recomandarea medicului;

se recomandă în insuficiența cardiacă;

se numesc și cardiotonice digitalice;

sunt medicamente cu indice terapeutic mic.

#47. Medicamentele active în insuficiența cardiacă sunt următoarele clase, cu o excepție:

medicamente inotrop pozitive;

vasodilatatoare;

diuretice;

inhibitoare ale pompei de protoni.

#48. Care afirmație legată de medicamentele antiaritmice este falsă?

previn sau tratează aritmiile cardiace;

se recomandă în tusea cu expectorație;

reduc dereglările automatismului cardiac;

prezintă indice terapeutic mic, zonele concentrațiilor terapeutice și toxice fiind extrem de apropiate.

#49. Verapamilul prezintă următoarele acțiuni farmacodinamice, cu o excepție:

efect antiaritmic;

efect antianginos;

efect antihipertensiv;

efect hipertensiv.

#50. Efectele clinice ale medicamentelor antianginoase sunt următoarele, cu o excepție:

restabilirea echilibrului hidroelectrolitic;

profilaxia sau suprimarea crizelor anginoase;

creșterea rezistenței la efort;

prevenirea complicațiilor datorate aterosclerozei.

#51. Căile de administrare ale nitroglicerinei sunt următoarele, cu o excepție:

per os;

percutan;

sublingual;

subcutanat.

#52. Care din medicamentele următoare nu aparține clasei de nitrați organici cu acțiune antianginoasă:

Montelukast;

Nitroglicerina;

Isosorbid dinitrat;

Pentaeritril tetranitrat.

#53. Mecanismele acțiunii antianginoase sunt următoarele, cu o excepție:

scăderea tonusului simpatic cardiostimulator;

stimularea eliberării de serotonină;

creșterea aportului de oxigen, prin coronarodilatație;

scăderea concentrației ionilor de calciu disponibili pentru contracția coronarelor.

#54. Următoarele substanțe medicamentoase cu acțiune anti hipertensivă sunt betablocante, cu o excepție:

Enalapril;

Atenolol;

Metoprolol;

Betaxolol.

#55. Următoarele medicamente cu acțiune antihipertensivă aparțin clasei vasodilatatoare, cu o excepție:

Nifedipina;

Amlodipina;

Diltiazem;

Furosemid.

#56. Următoarele masuri nefarmacologice se recomandă în hipertensiune arterială, cu o excepție:

suprimarea fumatului;

regim hipersodat și hipercaloric;

limitarea consumului de alcool;

reducerea stresului.

#57. Identificați afirmația falsă:

Nifedipina are o absorbție bună sublinguală și per os;

Nifedipina nu produce efecte adverse circulatorii;

Nifedipina este recomandată în hipertensiunea arterială de sarcină;

Nifedipina prezintă acțiune antianginoasă.

#58. Tusea uscată și obstrucția nazală (datorită excesului de bradikinina) apare când se institute un tratament cu una din substanțele medicamentoase:

Nifedipina;

Propranolol;

Captopril;

Nitroglicerina.

#59. Reprezentanții inhibitorilor enzimei de conversie sunt următoarele substanțe, cu o excepție:

Enalapril;

Perindopril;

Lisinopril;

Nifedipin.

#60. Diltiazemul prezintă următoarele acțiuni, cu o excepție:

antiacid;

antiangios;

antihipertensiv;

antiaritmic.

#61. Identificați afirmația falsă:

colereticele propriu zise măresc volumul bilei fără a-i modifica compoziția și concentrația;

hidrocolereticele cresc volumul bilei concomitent cu diluarea ei;

colereticele nu stimulează secreția biliară hepatică;

colereticele stimulează secreția biliară hepatică.

#62. Identificați afirmația falsă în cazul acizilor și sărurilor biliare:

scad absorbția grăsimilor și vitaminelor liposolubile;

emulsionează grăsimile facilitând digestia;

activează lipaza pancreatică;

contribuie la menținerea tranzitului intestinal normal.

#63. Care din următoarele substanțe medicamentoase sunt alcalinizante?

Acid alginic;

Oxid de magneziu;

Carbonat acid de sodiu;

Carbonat de calciu.

#64. Care din următoarele substanțe medicamentoase este un antihistaminic H2:

Omeprazol;

Propantelina;

Pantoprazol;

Ranitidina.

#65. Care din următoarele substanțe medicamentoase este un inhibitor de pompă de protoni?

Famotidina;

Omeprazol;

Carbonat de calciu;

Sucralfat.

#66. Substanțele medicamentoase antihistaminice H2 inhibă secreția gastric acidă prin următorul mecanism:

antagonizează acțiunea stimulatoare a histamine prin activarea receptorilor H2;

antagonizează acțiunea stimulatoare a histamine prin blocarea receptorilor H2;

inhibarea secreției peptidelor sistemului endocrin gastro-pancreatic;

blocarea ATP-azei H+/K+ (pompa de protoni).

#67. Care afirmație este falsă referitor la ranitidină?

momentul optim de administrare: dimineața, după masă;

este indicat în esofagita de reflux;

momentul optim de administrare: seara la culcare;

este un medicament antihistaminic H2.

#68. Care din următoarele afirmații este greșită pentru bicarbonatul de sodiu?

este un antiacid din grupa alcalinizante;

se administrează pe cale orală;

este indicat în insuficiență renală, edeme;

este contraindicat în insuficiența renală, edeme.

#69. Momentul optim de administrare a medicamentelor purgative este:

seara, înainte de culcare;

dimineața, pe nemâncate;

indiferent de momentul zilei;

seara, pe nemâncate.

#70. Farmacoterapia ulcerului gastroduodenal urmărește atingerea următoarelor obiective, cu o excepție:

înlăturarea durerii;

grăbirea cicatrizării;

scăderea procentului de vindecare;

prevenirea complicațiilor.

#71. Care din următoarele substanțe medicamentoase prezintă acțiune antispastică?

Papaverina;

Ranitidina;

Esomeprazol;

Lactuloza.

#72. Căile de administrare a medicamentelor antispastice pot fi următoarele, cu o excepție:

oral – în forme ușoare și medii;

injectabil – în forme acute și grave;

intrarectal – când există vomă, convulsii sau în pediatrie;

local, pe tegumente.

#73. Care din următoarele substanțe medicamentoase prezintă acțiune antiemetică:

Sulfat de magneziu;

Drotaverina;

Metoclopramid;

Carbonat acid de sodium.

#74. Metoclopramidul prezintă următoarele acțiuni farmacodinamice, cu o excepție:

efect antivomitiv;

inhibă peristaltismul esofagului, stomacului, intestinului subțire;

împiedică refluxul gastro-esofagian;

grăbește tranzitul intestinului subțire.

#75. Medicamentele antiacide nu se administrează:

în același timp cu tetraciclinele;

în asociere cu medicamente cu capacitate ulcerogenă (ex. antiinflamatoare nesteroidiene și steroidiene);

la interval de 1-2 ore față de alte medicamente;

în gastrită hiperacidă.

#76. Care afirmație este greșită referitor la diosmectită?

produce absorbția gazelor, a toxinelor microbiene;

se indică în diareea acută și cronică, inclusiv la copii;

este un aluminosilicat natural cu capacitate mare de acoperire a mucoasei intestinale;

prezintă dezavantajul reacțiilor adverse foarte severe.

#77. Care afirmație referitoare la loperamid este falsă?

este un antidiareic simptomatic-patogenic;

este indicat în diareea cronică și acută fără semen de infecție;

este indicat în diareea acută la adulți: inițial 4 mg apoi câte 2 mg după fiecare scaun, max. 16 mg / zi;

este indicat în diareea infecțioasă.

#78. Medicamentele purgative prezintă următoarele indicații, cu o excepție:

după antihelmintice, pentru grăbirea eliminării viermilor intestinali;

înainte de examenul radiologic al tubului digestiv și preoperator;

în abdomen acut, obstrucție intestinală și apendicită acută;

în constipație acută.

#79. Identificați afirmația greșită în cazul drotaverinei:

este indicată în spasme și colici biliare, renale, gastro-intestinale;

prezintă acțiune antispastică;

se administrează exclusiv pe cale injectabilă;

este indicată în dismenoree, iminentă de avort.

#80. Metoclopramidul este contraindicat:

în cancer de sân;

în rău de mișcare;

în migrenă (la începutul crizei);

ca antivomitiv.

#81. Următorul enunţ despre montelukast este incorect:

se administrează seara la culcare;

este antagonist selectiv al receptorilor pentru cistenil-leucotriene;

este indicat în tratamentul de fond al astmului bronşic;

este inactiv în astmul sensibil la aspirină.

#82. Are durată medie de acţiune fiind indicat în terapia crizei şi profilaxia imediată a astmului bronşic:

Salbutamol;

Salmeterol;

Formoterol;

Izoprenalină.

#83. Următoarea substanţă medicamentoasă cu acţiune bronhodilatatoare se utilizează în asociere cu xilometazolina în terapia rinoreei:

Tiotropiu;

Ipratropiu;

Teofilină;

Fenoterol.

#84. Are acţiune de inhibare a centrului bulbar al tusei şi bronhodilatatoare:

Dextrometorfan;

Oxeladină;

Codeină;

Butamirat.

#85. Următorul enunţ despre acetilcisteină este incorect:

nu produce bronhospasm;

se administrează oral, inhalator, im, iv;

este indicată în afecţiuni bronhopulmonare cu hipersecreţie obstructivă;

are efect mucolitic intens la pH slab alcalin.

#86. Următorul enunţ despre ambroxol este incorect:

creşte concentraţia pulmonară a amoxicilinei;

este indicat în episoade acute ale BPOC;

se poate administra şi în sarcină (inclusiv în primele 3 luni);

se administrează după masă.

#87. Următorul expectorant este contraindicat şoferilor auto:

Bromhexin;

Guaifenesină;

Acetilcisteină;

Ambroxol.

#88. Nu determină hipokalemie ca efect advers următorul diuretic:

Furosemid;

Spironolactonă;

Indapamid;

Hidroclorotiazidă.

#89. Următorul enunţ despre indapamid este incorect:

se poate administra şi la pacienţii cu accidente vasculare cerebrale recente;

nu modifică profilul glucidic şi lipidic;

are şi acţiune vasodilatatoare proprie;

are durată lungă de acţiune (24-36 ore).

#90. Următorul diuretic se administrează în sindromul premenstrual în zilele 18-26 ale ciclului:

Furosemid 40 mg/zi;

Indapamid 1,5 mg/zi;

Acetazolamidă 250 mg de 4 ori pe zi;

Spironolactonă 25 mg de 4 ori pe zi.

#91. Următoarele substanţe medicamentoase se utilizează ca hemostatice locale, cu excepţia:

Gelatină;

Adrenalină;

Etamsilat;

Fibrină umană.

#92. Nu se administrează anticoagulante orale (acenocumarol) în următoarea situaţie:

tromboză venoasă profundă;

tromboemboliile din fibrilaţia atrială cronică;

complicaţii tromboembolice din infarctul miocardic acut;

hipertensiune arterială malignă.

#93. Următoarele substanţe medicamentoase au acţiune antiagregantă plachetară, cu excepţia:

Dipiridamol;

Nadroparină;

Clopidogrel;

Acid acetilsalicilic.

#94. Următoarele enunţuri privind terapia cu statine sunt corecte, cu excepţia:

când valoarea CPK (creatin fosfokinazei) creşte de 5 ori peste normal se întrerupe terapia;

când valorile transaminazelor sunt de 3 ori peste normal se întrerupe administrarea;

se preferă administrarea în doză unică, dimineaţa;

se utilizează pentru prevenţia infarctului şi recidivei de infarct la bolnavii cu boală coronariană şi hipercolesterolemie.

#95. Următoarul enunţ privind administrarea normolipemiantelor este incorect:

Ezetimibul se administrează în orice moment al zilei, în doză unică, fără alimente;

Fibraţii se administrează cu 30 minute înaintea mesei;

Statinele se administrează seara la culcare;

Colestiramina se administrează in 3-4 prize după mese.

#96. Nu este activ în criza de gută:

Colchicina;

Ketoprofen;

Alopurinol;

Diclofenac.

#97. Despre alopurinol următoarele enunţuri sunt corecte, cu excepţia:

inhibă xantinoxidaza, enzima implicată în catabolismul purinelor;

determină scăderea uricemiei şi astfel previne dezvoltarea nefropatiei gutoase;

se administrează curativ în guta cu complicaţii renale;

nu determină reacţii adverse cutanate.

#98. Următorul enunţ despre bifosfonaţi este incorect:

nu sunt activi în prevenţia şi terapia osteoporozei de menopauză;

se administrează obligatoriu pe stomacul gol, doar cu apă plată;

se utilizează pentru prevenirea şi tratamentul osteoporozei indusă prin corticoterapie;

au ca efect advers afectarea esofagiană cu degluţie dureroasă, eroziuni, ulceraţii.

#99. Următorul enunţ depre insulină este incorect:

stimulează pătrunderea şi utilizarea glucozei în ţesuturi;

preparatele farmaceutice cu insulină se păstrează la frigider;

determină lipodistrofii la locul injectării;

în supradozare determină hiperglicemie cu tahicardie, iritabilitate, foame.

#100. Următorul enunţ despre biguanidele antidiabetice (metformin) este incorect:

efectul antihiperglicemiant apare prin mecanisme extrapancreatice;

sunt indicate şi în patologiile care favorizează acidoza lactică;

indicaţia principală este diabetul zaharat non-insulinodependent al adultului obez;

se administrează în 3 prize zilnice, în timpul mesei sau după mese.

#101. Următorul enunţ despre levotiroxină este incorect:

alimentele îi scad biodisponibilitatea orală;

la bolnavii cardiaci terapia se începe cu doze mici, sub supraveghere clinică şi control EKG;

se pot depăşi 0,2 mg pe zi;

pentru evitarea cumulării dozele de menţinere se administrează 4-5 zile pe săptamînă cu 2-3 zile pauză.

#102. Nu se utilizează în terapia hipertiroidismului:

Levotiroxină;

Metiltiouracil;

Carbimazol;

Tiamazol.

#103. Următorul corticosteroid se administrează doar parenteral:

Metilprednisolon;

Mometazonă;

Clobetasol dipropionat;

Daxametazon fosfat de sodiu.

#104. Pe durata tratamentului de lungă durată cu corticosteroizi dieta trebuie să fie:

hipoproteică;

hiperproteică;

hiperglucidică;

hipopotasemică.

#105. Patologiile neendocrine care beneficiază de terapia cu corticosteroizi sunt următoarele, cu excepţia:

astm bronșic;

boli inflamatorii severe;

insuficienţă corticosuprarenală cronică;

limfoame maligne.

#106. Următorul enunţ despre administrarea sistemică de lungă durată a glucocorticoizilor este incorect:

administrarea este preferabil să se facă în doză unică, la ora opt dimineaţa;

este esenţială monitorizarea glicemiei, potasiului sangvin, tensiunii arteriale, greutăţii corporale;

se instituie regim hiposodat, hipoglucidic, hiperproteic;

administrarea se întrerupe brusc.

#107. Următoarea recomandare despre administrarea glucocorticoizilor este corectă:

după masă, regim fără sare;

după masă, regim hipersodat;

înainte de masă, regim fără sare;

înainte de masă, regim hipersodat.

#108. Sunt contraindicaţii absolute pentru administrarea hormonilor estrogeni următoarele situaţii, cu excepţia:

alăptare;

antecedende tromboembolice;

obezitate;

Fibrom uterin.

#109. Combinaţiile estropreogestative monofazice conţin următoarele doze de hormoni (estrogen şi progestativ):

estrogen în doză fixă, progestativ în doză fixă;

estrogen în doză fixă, progestativ în doză variabilă;

estrogen în doză variabilă, progestativ în doză fixă;

estrogen în doză variabilă, progestativ în doză variabilă.

#110. Se eliberează fără prescripţie medicală (sunt OTC) contraceptivele:

estroprogestative monofazice;

estroprogestative bifazice;

progestative de urgenţă;

estroprogestative trifazice.

#111. Următorul enunţ despre ulpristal este incorect:

este utilizat în contacepţia de urgenţă;

are eficacitate dacă se administrează în primele 72 de ore de la contactul neprotejat;

dacă apare voma în primele 4 ore de la administrare, se repetă doza;

eficacitatea sa este redusă de inductoarele enzimatice.

#112. Următorul antihistaminic se utilizaeză în terapia răului de mişcare:

Meclozina;

Loratadina;

Cetirizina;

Desloratadina.

#113. Sunt caracteristici ale antihistaminicelor din prima generaţie, cu excepția:

majoritatea au efect sedative;

au proprietăţi anticolinergice semnificative;

au durată mare de acţiune;

pentru majoritatea se administrează mai multe prize pe zi.

#114. Sunt caracteristici ale antihistaminicelor H1 din a doua generaţie, cu excepția:

sunt lipsite de efecte sedative;

au durată lungă de acţiune;

au acţiune rapidă;

au efecte anticolinergice semnificative.

#115. Antihistaminicele H1 nu sunt indicate în:

Înţepături de insecte;

Dermatită atopică;

Ulcer gastro-duodenal;

Rinite alergice.

#116. În terapia conjunctivitelor alergice se administrează local:

Acid spaglumic;

Ketotifen;

Fexofenadină;

Cetirizină.

#117. Dexpantenolul se utilizează în terapia următoarele patolgii, cu excepţia:

arsuri;

fisuri anale;

conjunctivite;

viroze respiratorii.

#118. Vitamina C nu intervine în:

metabolismul acidului folic;

sinteza bilei din colesterol;

sinteza colagenului;

absorbția fierului.

#119. Vitamina D are următorul efect în metabolismul calciului:

favorizează absorbţia calciului la nivel intestinal;

creşte eliminarea calciului la nivel renal;

scade reabsorbţia calciului la nivel renal;

reduce absorbţia calciului la nivel intestinal.

#120. Deficitul de vitamină A determină următoarele semne /simptome /patologii, cu excepţia:

tulburări de vedere;

risc crescut de infecţii respiratorii;

hipercheratoză;

hepatomegalie.

#121. Nu este manifestare a deficitului de riboflavină:

Anemia normocromă;

creşterea riscului de infecţii respiratorii;

Glosită;

Stomatită.

#122. La eliberarea digoxinei îi facem pacientului următoarele recomandări, cu excepţia:

să îşi monitorizeze pulsul folosind un tensiometru şi să ia legătura cu cardiologul dacă sunt valori sub 60/minut;

să nu îşi administreze laxative antrachinonice pentru a nu creşte toxicitatea digoxinei;

dacă manifestă iritaţie gastrică şi ia antiacide, acestea se administrează la un interval de minimum două ore distanţă faţă de digoxin;

să întrerupă administrarea dacă efectele adverse se manifestă prea intens.

#123. Inhibitoarele enzimei de conversie a angiotensinei se recomandă în terapia insuficienţei cardiace pentru capacitatea de:

stimulare a forţei de contracţie ameliorând deficitul de pompă;

reducere a remodelării ventriculare şi vasculare pe termen lung;

eliminare a excesului de sodiu şi apă cu reducerea volemiei;

deprimare a miocardul contractil şi exicito-conductor.

#124. Se pot administra în criza de angină pectoarală şi profilactic, înainte de efort:

Blocantele canalelor de calciu;

Beta-blocantele;

Nitraţii;

Amiodarona.

#125. Se administrează ca adjuvante în terapia tulburarilor de ritm cardiac următoarele, cu excepţia:

săruri de calciu;

săruri de potasiu şi magneziu;

sedative;

tranchilizante.

#126. Următorul enunţ despre beta-blocante este incorect:

creșterea aportului de oxigen la nivelul miocardului explică efectul antianginos;

diminuarea excitabilităţii miocardului contribuie la efectul antiartimic;

nu se asociază cu verapamil;

Cele neselective pot produce bronhoconstricţie la astmatici.

#127. Următoarea afirmaţie privind terapia hipertensiunii arteriale este incorectă:

la hipertensivii cu insuficienţă cardiaca sunt de elecţie inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei;

în hipertensiunea pacienţilor hipertiroidieni sunt de elecţie beta-blocantele;

Alfa-adrenoliticele influenţează favorabil profilul lipidelor plasmatice;

la hipertensivii cu astm bronşic sunt de elecţie beta-adrenoliticele neselective.

#128. Loperamidul nu se poate administra în diareea:

acută, fără semne de infecţie/infestare intestinală;

cronică, fără semne de infecţie/infestare intestinală;

postantibiotică;

cu fiziopatogenie de hiperfuncţie intestinală.

#129. Profilaxia diareei cu Clostridium difficile se face cu:

Saccharomyces boulardii;

Diosmectită;

Prebiotice;

Loperamid.

#130. Diosmectita are următoarele avantaje, cu excepţia:

este lipsită de reacţii adverse;

se poate administra din prima zi de viaţă;

determină o mucoprotecţie activă;

înlocuieşte rehidratarea.

#131. Următorul enunţ despre drotaverină este incorect:

are acţiune relaxantă predominant la nivel gastrointestinal, urinar, uterin;

are efecte secundare cardiovasculare mai slabe decît papaverina;

este containdicată în insuficienţa cardiacă severă;

se administrează doar oral.

#132. Următorul enunţ despre metoclopramid este incorect:

timpul optim de administrare este la 30 minute după masă;

este activ în toate tipurile de vomă;

determină efecte secundare de tip colinergic (diaree, dureri abdominale);

creşte absorbţia digestivă a paracetamolului.

#133. Următorul enunţ despre trimebutin este incorect:

este stimulator al motilităţii gastrointestinale în hipomotilitate;

nu se administrează la copii;

este spasmolitic în hipermotilitate gastrointestinală;

se administrează pe cale orală sub formă de comprimnate şi suspensie.

#134. Nu reprezintă indicaţie pentru sărurile şi acizii biliari:

dischinezii biliare hipotone;

constipaţie prin hipocolie;

migrene de origine digestivă;

ulcer gastroduodenal.

#135. Următorul enunţ despre acidul alginic este incorect:

are efect adsorbant şi protector al mucoasei gastrointestinale;

este indicat în reflux gastroesofagian;

nu întârzie absorbţia altor medicamente asociate;

se administrează în gastroduodenite cu alte antiacide.

#136. Următorul enunţ despre pantoprazol este incorect:

este inhibitor puternic al pompei de protoni;

este formulat şi condiţionat şi ca OTC;

se administrează într-o singură priză pe zi;

se utilizează şi în terapia ulcerului Helicobacter pylori pozitiv.

#137. Următorul enunţ despre paracetamol este corect:

are efect antiinflamator puternic;

este containdicat copiilor sub 6 luni;

poate produce sindrom reye la copii cu infecţii virale;

inductoarele enzimatice îi accentuzează biotransformarea la metabolitul toxic hepatic.

#138. Următorul enunţ despre analgezicele antipiretice este incorect:

efectul analgezic are mecanism central şi periferic;

au efect miorelaxant central;

nu produc toleranţă şi dependenţă;

se asociază cu analgezice opioide.

#139. Următorul enunţ despre aspirină este incorect:

are efect analgezic şi antipiretic;

poate agrava astmul bronşic;

determină acetilarea reversibila a COX-2;

favorizează microhemoragiile şi anemia.

#140. Nu se administrează ca antitermic la copii cu viroze:

Paracetamolul;

Ibuprofenul;

Metamizolul;

Aspirina.

#141. Următorul enunţ depre metamizol este incorect:

este contraindicat la copii sub 6 ani;

poate produce agranulocitoză;

are şi efect antispatic musculotrop util în terapia colicilor biliare;

se administrează oral, intrarectal, parenteral.

#142. Antiinflamatorul nesteroidian cu intensitatea cea mai mare a efectelor adverse gastrointestinale este:

Piroxicam;

Ketoprofen;

Ibuprofen;

Dexketoprofen.

#143. Următorul enunţ despre AINS este incorect:

pot avea acţiune antiagregantă plachetară;

nu modifică evoluţia procesului patologic în bolile reumatice;

cresc efectul antihipertensivelor;

la pacienţii deshidrataţi pot produce insuficienţă renală acută.

#144. Inhibarea formării AMPc de către β1-adrenolitice are ca rezultat:

stimularea tuturor celor cinci funcţii ale inimii;

stimularea miocardului contractil şi deprimarea miocardului excite-conductor;

deprimarea tuturor celor cinci funcţii ale inimii;

deprimarea miocardului contractil şi excitarea miocardului excite-conductor.

#145. Prezintă şi acţiune bacteriostatică:

Xilometazolina;

Tetrizolina;

Oximetazolina;

Nafazolina.

#146. Produsele farmaceutice cu pseudoefedrină sunt contraindicate în următoarele situaţii, cu excepţia:

Glaucom;

Astm bronşic;

Adenom de prostată;

Diabet.

#147. La administrarea pseudoefedrinei ca decongestionant apar urmatoarele reactii adverse, cu excepţia:

hiperglicemie;

midriază până la fotofobie;

tremor;

somnolenţă,

#148. Următoarele enunţuri despre nicergolină sunt adevarate, cu exceptia:

este vasodilatator prin două mecanime: α-adrenolitic şi musculotrop;

are şi efect antiagregant plachetar;

determina ca efect advers senzaţie de căldură şi roşeaţă cutanată;

se administrează după o masă frugală.

#149. Butilscopolamina se poate administra în următoarea situaţie:

adenom de prostată;

glaucom;

dismenoree;

asociere cu alcool.

#150. La administrarea parasimpatoliticelor apar următoarele efecte adverse, cu excepţia:

diaree;

uscăciunea gurii şi tulburări de deglutiţie;

creşterea presiunii intraoculare;

rărirea micţiunilor şi disurie.

finish