Forme farmaceutice ca sisteme disperse, eterogene

Results

#1. Faza dispersată se mai numește:

faza discontinuă;

faza hidrofilă;

faza lichidă;

faza liofilă.

#2. La formularea emulsiilor se are în vedere:

separarea completă a fazelor;

modificarea raportului între faze;

asocierea substanțelor medicamentoase incompatibile între ele;

micșorarea absorbției substanțelor medicamentoase.

#3. Obținerea unei emulsii stabile se obține prin adăugarea:

fazei hidrofile;

emulgatorului;

fazei lipofile;

mediului de dispersie.

#4. Suspensiile sunt forme farmaceutice obținute prin:

dizolvarea substanței active;

suspendarea substanței active;

emulsionarea substanței active;

triturarea substanței active.

#5. Suspensiile de uz intern se administrează cu ajutorul:

linguriței dozatoare;

dopului picurător;

aplicatorului vaginal;

instilatorului.

#6. Linimentele sunt emulsii care se administrează:

intern;

intravenos;

extern;

per os.

#7. Pe eticheta suspensiilor se menționează obligatoriu:

a se administra după masă;

a se administra în doză unică;

a se completa cu apă după fiecare utilizare;

a se agita înainte de întrebuințare.

#8. Supozitoarele preparate cu baze liposolubile trebuie să:

se dizolve în cel mult 1 oră;

se topească în cel mut 30 minute;

se dizolve în cel mult 30 minute;

se topească în cel mult 1 oră.

#9. Pentru a ușura administrarea supozitoarelor la pacienți se recomandă:

încălzirea formei farmaceutice pe baie de apă;

umectarea în prealabil cu apă călduță;

administrarea pe stomacul gol;

administrarea la 2 ore după masă.

#10. Emulsiile se conservă în următoarele condiții:

în recipiente închise;

în recipiente bine închise, la 8-15 grade C;

în recipiente bine închise, la 2-8 grade C;

în recipiente închise etanș.

#11. Dezavantajul gliceridelor semisintetice folosite la prepararea supozitoarelor este:

rezistență la oxidare;

capacitate de emulsionare bună;

aspect plăcut, cu luciu, fără miros;

devin casante la răcire rapidă.

#12. Emulsiile sunt:

preparate farmaceutice lichide, mai mult sau mai puțin vâscoase, constituite dintr-un sistem dispers, format din două faze lichide nemiscibile, realizat cu ajutorul unor emulgatori;

preparate farmaceutice lichide, constituit din una sau mai multe substanțe active insolubile;

preparate farmaceutice lichide, care conțin una sau mai multe substanțe active, dizolvate într-un solvent;

preparate farmaceutice lichide, cu un conținut crescut în zahăr, de consistență vâscoasă, destinate administrării interne.

#13. Vaselina se obține din:

distilarea petrolului brut;

purificarea lipidelor de pe lâna oilor;

sterilizarea bazelor de unguent;

degresarea și purificarea lipidelor de pe lâna oilor.

#14. Conform Farmacopeei Române Ed. X, supozitoarele se conservă:

în recipiente închise;

în recipiente bine închise, la 2-8 grade C;

în recipiente închise etanș;

în recipiente bine închise, la cel mult 25 grade C.

#15. Suspensiile de uz extern trebuie să fie sterile în următoarele cazuri, cu excepţia:

suspensii care se aplică pe plăgi;

suspensii care se aplică pe arsuri;

suspensii care se administrează per os;

suspensii care se aplică pe pielea sugarilor.

#16. Emulsiile de plajă conțin obligatoriu:

agenți de suspendare;

agenți de protecție solară;

agenți de colorare;

agenți anestezici.

#17. Supozitoarele vaginale se mai numesc:

pilule;

ovule;

hostii;

casete.

#18. Soluția de rivanol are concentrația de:

1%;

2%;

5%;

0.1%.

#19. Soluția de lactat de etacridină are culoarea:

galben-aurie;

portocaliu închis;

albastră;

incoloră.

#20. Supozitoarele rectale au formă:

cilindro-conică sau de torpilă;

sferică;

ovoidală;

cilindri ascuțiți la un capăt.

#21. Soluția de colargol se prepară din:

Cloramfenicol;

Argint coloidal;

Colesterol;

Cetaceum.

#22. Parametrul de care se ține cont la prepararea suspensiilor este:

mărimea particulelor;

vâscozitatea;

lipsa particulelor insolubile;

PH-ul.

#23. Soluția de colargol prezintă un efect :

antiseptic local;

antipruriginos;

antiinflamator;

antihistaminic.

#24. Soluția de violet de gențiana se prepară în concentrație de:

1%;

10 %;

0.1 %;

2 %.

#25. Suspensiile pot conține ca substanțe auxiliare:

agenți de emulsionare;

agenți de suspendare;

agenți de ecranare;

agenți de precipitare.

#26. Administrarea medicamentelor pe cale rectală se abordează în următoarele situații, cu o excepție:

în caz de obstrucții ale tractului gastro-intestinal;

în cazul substanțelor inactivate la nivel hepatic;

în cazul substanțelor inactivate de secrețiile gastrice;

în vederea asigurării unei acțiuni prelungite a substanțelor medicamentoase.

#27. Suspensiile antiacide:

se păstrează la frigider;

conțin antibiotice;

se administrează cu lingurița dozatoare;

se prepară ex tempora.

#28. Unguentele industriale se condiționează în:

tuburi de aluminiu siliconate la interior;

saci de aminoplast;

flacoane de sticlă cu dop picurător;

tuburi de sticlă siliconate la interior.

#29. Creionașele vaginale se prepară:

în industrie, cu unt de cacao;

în receptura, cu unt de cacao;

în oficină, cu înlocuitori de unt de cacao;

în farmacie, pe bază de rețetă gratuită.

#30. Suspensiile se obțin prin:

dizolvare;

dispersare;

emulsionare;

triturare.

#31. Soluția de rivanol se aplică:

după încălzire la 100 grade C;

după diluare cu apă;

ca atare;

pe plăgi deschise.

#32. Care din următoarea afirmație este falsă?

soluția de lactat de etacridina se prepară în concentrație 0,1%;

soluția de lactat de etacridina se mai numește și soluție de albastru de metilen;

soluția de lactat de etacridină este de culoare galbenă, cu fluorescenta verzuie;

soluția de lactat de etacridină se folosește la antistatizarea plăgilor.

#33. Care unguente nu trebuie să fie sterile?

aplicate pe pielea acneică;

aplicate pe pielea sugarilor;

aplicate pe arsuri;

aplicate pe răni.

#34. Stabilitatea unei emulsii este dată de:

apă;

ulei;

emulgator;

conservanți antimicrobieni.

#35. Factorii ce determină alegerea tipului de formă farmaceutică în bolile dermatologice depind de:

pacient;

stadiul afecțiunii;

tipul de condiționare primară;

anotimp.

#36. Mențiunea „ A se agita înainte de administrare” se scrie pe eticheta:

soluțiilor;

suspensiilor;

perfuziilor;

mucilagiilor;

#37. Fenomene de instabilitate a emulsiilor sunt următoarele, cu o excepție:

cremarea;

flocularea;

inversarea fazelor;

cimentarea.

#38. Rivanolul se mai numește:

lactat de etacridină;

lactat de metionină;

lactat de magneziu;

flavonoide.

#39. Care afirmație legată de vaselină este falsă?

este un produs obținut prin purificarea lipidelor de pe lâna oilor;

este un produs obținut în urma distilării petrolului brut;

se prezintă ca o masă albă, filantă, omogenă, grasă;

este un unguent și totodată o bază de unguent.

#40. Conform Farmacopeei Române Ed. X, unguentele se conservă:

în recipiente sterile, închise etanș;

în recipiente închise la 2-8 grade C;

în recipiente care conțin cel mult 10 g unguent;

în recipiente bine închise, la cel mult 25 grade C.

#41. Identificați afirmația greșită:

soluția de albastru de metilen se prepară în concentrație 1%;

soluția de albastru de metilen se aplică prin badijonare pe mucoasă buco-faringiană;

soluția de albastru de metilen are acțiune antiseptică;

soluția de albastru de metilen conține lactat de etacridină.

#42. Alegerea formei farmaceutice în terapia dermatologică depinde de o serie de factori, cu excepția:

stadiul afecțiunii;

tipul de piele;

natura ambalajului;

caracterul leziunilor.

#43. Suspensiile foarte concentrate în care faza solidă se afla în cantitate mai mare de 50%, se mai numesc:

linimente;

geluri;

paste;

creme.

#44. Componentele unei suspensii sunt următoarele, cu o excepție:

faza dispersată;

faza dispersantă;

agent de suspendare;

agent de emulsionare.

#45. Soluția de albastru de metilen se utilizează sub formă de:

picături oftalmice;

badijonaj bucal;

spălături vaginale;

soluție injectabilă.

#46. Baza de unguent nu se alege în funcție de:

proprietățile fizico-chimice ale substanței active;

natura ambalajului de condiționare;

acțiunea urmărită (de suprafață, de profunzime, sistemică);

stadiul bolii – acut sau cronic.

#47. Alegeți afirmația greșită în cazul supozitoarelor vaginale:

se numesc și ovule;

au formă sferică sau ovoidală;

au forma de cilindri ascuțiți;

pot fi preparate cu masă gelatinoasă, caz în care masa poate fi de 5-12 g.

#48. Colargolul se condiționează în flacoane de:

aminoplast de volum mic prevăzute cu dop picurător;

sticla de volum mare;

aminoplast, tip unidoză;

sticlă, tip antibiotic.

#49. Alegeți varianta falsă referitoare la prepararea unguentelor emulsie, conform farmacopeei:

se prepară baza de unguent prin dispersarea fazei interne în faza externă în care, în prealabil s-a incorporat emulgatorul;

substanțele medicamentoase se dispersează în baza de unguent în funcție de proprietățile acestora și de scopul terapeutic urmărit;

se pot folosi antioxidanți și conservanți antimicrobieni potriviți;

unguentul obținut se sterilizează.

#50. Care afirmație este greșită în cazul mecanismului de acțiune al agentului de suspensie?

scade tensiunea interfacială solid-lichid;

oferă sterilitate preparatului;

conferă sarcini electrice particulelor solide în suspensie;

mărește vâscozitatea vehiculului.

#51. Care afirmație referitoare la supozitoare nu este adevărată:

conțin doze unitare din una sau mai multe substanțe medicamentoase;

sunt destinate administrării pe cale rectală, vaginală sau uretrală;

se conservă în recipiente bine închise, la cel mult 25 grade C;

se folosesc exclusiv pentru acțiune locală.

#52. Emulsiile au ca și componentă obligatorie, exceptând:

faza hidrofilă;

faza liofilă;

emulgatorul;

faza suspendată.

#53. O formulare adecvată trebuie să conducă la supozitoare care trebuie să îndeplinească următoarele condiții, cu o excepție:

să producă disconfort la administrare;

să nu fie iritante;

să fie stabile din punct de vedere fizic, chimic și microbiologic;

să fie bine tolerate, netoxice.

#54. În cazul căror suspensii nu este obligatorie condiția de sterilitate:

suspensiile care se aplică pe plăgi;

suspensii care se aplică pe pielea sugarilor;

suspensii care se aplică pe arsuri;

suspensii care se administrează per os.

#55. În funcție de tehnologia de preparare (gradul de dispersie al substanței active), unguentele medicamentoase pot fi clasificate în următoarele tipuri, cu excepția:

unguentele de tip soluție;

unguente de tip emulsie;

unguente de tip suspensie;

unguente de penetrație.

#56. Soluția de lactat de etacridină se condiționează în:

flacoane incolore;

flacoane brune;

flacoane perfuzabile;

flacoane injectabile.

#57. Bazele de supozitoare trebuie să îndeplinească o serie de condiții, cu excepția:

să nu influențeze defavorabil caracteristicile biofarmaceutice și efectul terapeutic;

să elibereze rapid substanța medicamentoasă;

să nu fie rezistente la manipulare, transport, depozitare;

să nu prezinte interacțiuni nedorite cu alte ingrediente.

#58. Pentru care substanțe masă prelucrată sub formă de suspensie nu trebuie să depășească doza maximă pentru 24 ore:

substanțe anodine;

substanțe auxiliare;

substanțe puternic active și toxice;

substanțe inerte farmacologic.

#59. Care supozitoare sunt menționate în Farmacopeea Română Ed. X?

supozitoare cu metronidazol;

supozitoare cu fenilbutazonă;

supozitoare cu paracetamol;

supozitoare cu diclofenac.

#60. Farmacopeea Română Ed. X clasifică bazele de unguent în următoarele, cu excepția:

liposolubile;

emulsii;

hidrosolubile;

paste.

#61. Care afirmație referitoare la unguentele de tip suspensie este falsă?

conțin substanțe active insolubile în baza de unguent;

la preparare se folosesc substanțe active sub formă de pulberi fine sau foarte fine;

conțin substanțe active dizolvate molecular în baza de unguent;

farmacopeea prevede limite privind dimensiunea particulelor.

#62. Suspensiile se conservă:

în recipiente bine închise;

în recipiente închise etanș;

la rece;

la loc răcoros.

#63. Avantajele suspensiilor sunt:

au efect prelungit;

se pot separa cele două faze;

pot apărea intoxicații;

biodisponibilitate mare comparativ cu formele solide.

#64. Dacă faza dispersată depășește 25% din masa unguentului, unguentele-suspensii sunt denumite:

paste;

creme;

linimente;

emulsii.

#65. Dezavantajul untului de cacao este:

este neiritant;

se auto oxidează în timpul păstrării;

este miscibil cu multe substanțe;

se pretează la topire și turnare cât și la presare în forme.

#66. Farmacopeea Română Ed. X prevede folosirea următoarelor substanțe auxiliare la prepararea emulsiilor, cu o excepție:

stabilizanți;

agenți pentru creșterea vâscozității;

conservanți antimicrobieni potriviți;

umectați.

#67. Suspensiile floculate se caracterizează prin:

sediment compact, dens;

supernatant opalescent;

redispersarea suspensiilor dificilă;

particule solide legate în flocoane (agregate).

#68. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un excipient sunt următoarele, cu excepția:

toleranța bună și lipsa sensibilizării;

să fie de proveniență naturală;

să fie emolient, fără a produce deshidratarea pielii;

să faciliteze penetrarea substanței medicamentoase printr-o cedare rapidă și completă a acesteia.

#69. Care din următoarele unguente nu este oficinal?

unguent cu clotrimazol 1%;

unguent simplu;

unguent cu diclofenac;

unguent cu glicerol.

#70. Suspensiile cu antibiotice de uz intern se prepară:

Ex tempora;

cu ser fiziologic;

cu apă fiartă;

apă încălzită la 100 grade C.

#71. O suspensie de bună calitate trebuie să prezinte următoarele caracteristici, cu o excepție:

să asigure o dispersie adecvată a particulelor solide în vehicul;

să prezinte o sedimentare rapidă a particulelor;

să rămână omogenă după agitarea recipientului, o perioadă de timp suficientă, necesară pentru prelevarea și administrarea dozei de către pacient;

să prezinte o sedimentare mică a particulelor;

#72. Gelurile medicamentoase au ca avantaj:

absorbție prelungită;

termen de valabilitate mare;

absorbție rapidă;

biodisponibilitate mică.

#73. Metoda de preparare a suspensiilor prin condensare (precipitare) prezintă următoarele caracteristici, cu o excepție:

este o metodă chimică;

prezintă avantajul obținerii de particule fine;

este o metodă fizică, de dispersare a pulberilor insolubile într-un vehicul;

este o metodă limitată la un număr restrâns de suspensii.

#74. Care din următoarele afirmații reprezintă un avantaj al suspensiilor?

instabilitatea suspensiilor impune agitarea produsului, înainte de prelevarea fiecărei doze de administrare;

divizarea avansată a unor pulberi prelucrate în suspensii poate cauza fenomene toxice;

suspensiile, ca sisteme eterogene, se caracterizează prin instabilitate fizică;

biodisponibilitatea substanței medicamentoase în suspensie este superioară față de capsule sau comprimate.

#75. Identificați afirmația falsă:

pasta cu apă este o suspensie;

pasta cu apă conține talc, oxid de zinc, glicerol și apă;

pasta cu apă se aplică prin badijonare pe mucoasa buco-faringiană;

pasta cu apă are acțiune calmantă, răcoritoare.

Finish