Recoltarea exsudatului faringian

Recoltarea-exsudatului-faringian

Definiție

Recoltarea exsudatului faringian implică, în mod normal, prelevarea de secreții de la nivelul cavității faringiene (gâtului) cu tampoane sterile din bumbac sau din alt material absorbant, mostra de secreții urmând a fi pusă mai apoi într-un recipient care stimulează creșterea microorganismelor cu scopul de a izola și identifica agenții patogeni.

Scop

  • explorator:
    • identificarea prezenței unei infecții bacteriene, fungice sau virale la nivelul cavității faringiene;
    • depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de agenți patogeni.

Pregătirea materialelor

  • tavă medicală/cărucior;
  • spatulă linguală sterilă;
  • eprubetă cu tampon faringian steril;
  • lanternă medicală;
  • mănuşi de unică folosinţă;
  • mască de protecţie;
  • 1-2 tăviţe renale.

Pregătirea pacientului

Psihică

  • se informează şi se explică pacientului sau aparținătorului (în cazul copiilor) necesitatea procedurii;
  • se obţine consimţământul informat.

Fizică

  • se atenționează pacientul sau aparţinătorul să nu înceapă nici un fel de tratament, să nu mănânce, să nu bea apă, să nu facă gargară, să nu se spele pe dinţi, să nu-şi instileze picături în nas în dimineaţa recoltării;
  • se așază pacientul pe scaun sau în pat în poziţie şezândă cu capul plecat către spate;
  • aparţinătorul va trebui să-şi susţină copilul în braţe pentru recoltare.

Efectuarea procedurii

Exsudatul faringian se prelevă înainte sau după 4 ore de la toaleta cavității bucale sau ingestia de alimente sau lichide.

  1. Măsuri pregătitoare

    ♦ se verifică dacă pacientul a respectat recomandările privind procedura.
    discutie-asistent-pacient-inainte-de-recoltarea-exsudatului-faringian

  2. Crearea unui mediu aseptic

    se spală mâinile cu apă şi săpun;
    ♦ se îmbracă mănuşile de unică folosinţă;
    ♦ se pune masca de protecţie.
    igiena-mainilor-AsiMed

  3. Recoltarea exsudatului faringian

    ♦ pacientul este invitat să deschidă larg gura si să încline capul pe spate;
    ♦ se efectuează presiune pe limbă cu ajutorul unei spatule plate (apasator de limba), și apoi se va examina gura și gâtul;
    ♦ cu un tampon faringian steril se prelevă o mostră de secreții de la nivelul părții posterioare a faringelui, prin mișcări de translație cu o ușoară apăsare asupra mucoasei faringiene. De asemenea se recoltează secreții de pe suprafața amigdalelor și zona periamigdaliană sau din oricare zonă faringiană dacă există semne de inflamație locală;
    ♦ se retrage tamponul cu atenție pentru a nu atinge limba, dinții și buzele.
    recoltarea-exsudatului-faringian-executarea-procedurii

  4. Pregătirea probelor și reorganizarea locului de muncă

    ♦ se îndepărtează mănușile și se spală mâinile;
    ♦ se etichetează produsul și se transportă la laborator cât mai repede posibil;
    ♦ se colectează selectiv deşeurile în recipiente speciale;
    ♦ se notează în documentele medicale procedura (se notează data recoltării, numele persoanei care a făcut recoltarea, dacă s-au făcut însămânţări sau nu).
    pregatirea-probelor-de-exsudat-faringian

Evaluarea eficacităţii procedurii

  • bilanț pozitiv – recoltarea s-a făcut fără incidente, produsul a fost recoltat corespunzător;
  • bilanț negativ:
    • se pot obţine rezultate eronate atunci când în timpul recoltării tamponul faringian se îmbibă cu salivă sau se ating dinţii, limba. Se va repeta în acest caz recoltarea folosind alt tampon.
    • pacientul poate prezenta senzaţie de greaţă, voma prin atingerea luetei. Pentru a evita această situație se va ruga pacientul să inspire adânc şi apoi să stea nemişcat în timpul recoltării.

Valori de referință exsudat faringian

  1. normal (rezultat negativ) – nu există creștere a microorganismelor la nivelul culturii (bacterii, fungi sau virusuri);
  2. anormal (rezultat pozitiv):
    • există creștere bacteriană la nivelul culturii. Cel mai frecvent există infecții cu bacterii care produc:
      • infecții faringiene streptococice, scarlatină sau febră reumatică (streptococ B hemolitic de grup A);
      • meningita (Neisseria meningitidis);
      • difteria (Corynebacteriae diphteriae);
      • tuse convulsivă (Bordetela pertussis).
    • fungii (Candida albicans) care produc afte, pot crește de asemenea la nivelul culturii faringiene.
    • virusurile care pot creste la nivelul culturii sunt:
      • enterovirusul;
      • virusul Epstein-Barr;
      • herpesvirusuri.

Considerații speciale

  • majoritatea infecțiilor faringelui (gâtului) sunt cauzate de virusuri, dar unele infecții pot fi cauzate de streptococ β hemolitic de tip A, iar afecțiunea se numește infecție streptococică, complicațiile infecției streptococice ce pot apărea în cazul în care infecția nu este tratată adecvat cu antibiotic, sunt reumatismul articular acut, glomerulonefrita, sinuzita sau infecție la nivelul urechii;
  • o cultură negativă exclude de obicei, dar nu întotdeauna, existența unei infecții faringiene;
  • sensibilitatea bacteriei la antibiotice (antibiograma) se poate efectua pentru a alege tratamentul cel mai adecvat împotriva bacteriei sau virusului identificat prin cultură faringiană;
  • unele persoane pot fi purtătoare de bacterii la diferite niveluri, dar nu dezvoltă semne sau simptome de infectie; deoarece 30% dintre copii mici și adolescenți pot fi purtători, o cultură faringiană este recomandată în acest caz numai dacă istoricul pacientului și examenul fizic sugerează prezența unei infecții;
  • timpul scurs de la recoltare la însămânţare să nu depăşească 5-6 ore.

Bibliografie

  1. Prof. Edmond Ciumaşu, Prof. Tania Bararu – Ghidul Examenului de Absolvire 2021, Ediția a XI-a, Calificarea profesională: asistent medical generalist, Școala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”, Iași;
  2. Liane Clores – Nursing How To’s: Specimen Collection (Throat Swab Culture, Sputum Specimen and Culture), Nursingcrib – Nursing Procedure Checklist, nursingcrib.com, noiembrie 2016;
  3. Exsudatul faringian, SfatulMedicului – Investigații, www.sfatulmedicului.ro, septembrie 2006.

Lasă un comentariu