Definiții
Viteza de sedimentarea a hematiilor (VSH) este o analiză curentă, nespecifică, destul de frecventă care evidenţiază existenţa unei inflamaţii şi monitorizează evoluţia acesteia.
VSH-ul reprezintă rata la care sedimentează hematiile dintr-o probă de sânge anticoagulat într-o oră. Cu cât hematiile sedimentează mai repede, cu atât VSH-ul este mai mare, fiind un indicator de răspuns de faza acută. O creștere a VSH-ului apare la cel puțin 24 ore după inițierea răspunsului inflamator, iar după încheierea răspunsului de fază acută scade cu un timp de înjumătățire de 96-144 ore.
Scop
- explorator:
- test screening în suspiciunea de reacții inflamatorii, infecții, boli autoimune, discrazii plasmocitare;
- pentru monitorizarea evoluției și tratamentului în anumite boli: arterita temporală, polimialgie reumatică, artrită reumatoidă, reumatism articular acut, lupus eritematos sistemic, boala Hodgkin, tuberculoză, endocardită bacteriană;
- ajută la confirmarea diagnosticului pentru anumite afecțiuni cum ar fi: arterita cu celule gigante, polimialgia reumatică și artrita reumatoidă.
Deoarece testarea VSH nu poate indica cu certitudine cauza reacției inflamatorii, aceasta este, de obicei, însoțită și de alte teste de sânge, cum ar fi testul pentru proteina C reactivă (CRP), testul pentru identificarea anticorpilor antinucleari – ANA sau testul pentru determinarea factorului reumatoid – FR.
Metode de testare
- Metoda manuală Westergren. Testul presupune așezarea unui tub Westergren – Katz în poziție verticală într-un suport gradat milimetric (care urcă până la 200mm) și citirea nivelului de sedimentare a hematiilor în mm după o oră. În cazul unor teste este citit după un interval de 2 ore, dar fără a furniza informații suplimentare.
- Metoda Wintrobe este similară metodei Westergren, doar tubul de test folosit este mai subțire și are o lungime de 100mm.
- Metoda automată de citire VSH presupune testarea cu ajutorul unui sistem de raze infraroșii.
- Metoda microfotometrică capilară se efectuează prin măsurarea capacității de agregare a hematiilor în prezența aglomerinelor (proteine de fază acută), la 37°C.
Specimen recoltat
- sânge venos, recoltat prin puncţie venoasă într-un vacutainer cu citrat de sodiu în concentrație de 3,8% tamponat sau într-un vacutainer cu EDTA, cu scopul de a preveni coagularea.
Pregătirea materialelor
- materiale pentru puncţia venoasă;
- seringă de 2ml, ac steril sau holder şi ac dublu acoperit cu cauciuc;
- eprubetă şi anticoagulant soluţie de citrat de Na 3,8% sau tub vacuette cu citrate de sodium 3,8% (capac negru).
Pregătirea pacientului
Psihică
- se informează şi se explică pacientului necesitatea procedurii;
- se explică pacientului cum poate participa la procedură, se încurajează pentru a reduce anxietatea;
- se explică pacientului faptul că recoltarea se face à jeun/postprandial;
- se obţine consimţământul informat.
Fizică
- se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului şi locul puncţiei:
- decubit dorsal cu membrul superior în adducție pentru recoltarea în spital;
- şezând pe scaun cu membrul superior sprijinit în extensie și supinație – recomandat pentru recoltarea în ambulator;
- se examinează calitatea şi starea venelor şi se alege locul puncției.
Efectuarea procedurii
- Identificarea pacientului
♦ se verifică identitatea pacientului și recomandările medicului;
♦ se așază pacientul în poziția corespunzătoare.
- Crearea unui mediu aseptic
♦ se spală și se dezinfectează mâinile;
♦ se îmbracă mănușile. - Identificarea și pregătirea locului de puncție
♦ se selectează locul potrivit (venele distale sau proximale), venele de la plica cotului, mai rar cele de pe faţa dorsală a mâinii;
♦ se aplică garoul la 5 – 8 cm deasupra locului de puncţie, capetele garoului fiind direcţionate departe de zona de puncţie;
♦ se palpează vena;
♦ se atașează acul dublu la holder;
♦ se recomandă pacientului să strângă pumnul;
♦ dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare:
• se roagă pacientul să închidă şi să deschidă pumnul;
• se dă drumul la garou şi pacientul este rugat să-şi coboare mâna sub nivelul inimii pentru a i se umple venele, apoi se reaplică garoul şi se bate încet pe venă pentru a deveni mai vizibilă;
• se înlătură garoul şi se pune o compresă caldă şi umedă pe venă timp de 10-15 min. - Efectuarea puncției venoase
♦ se dezinfectează tegumentul;
♦ se poziţionează mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi cu policele se întinde pielea dreaptă pe venă;
♦ se ține acul cu bizoul în sus în mâna dominantă şi se introduce în venă sub un unghi de 15°- 30°, de deasupra venei, pătrunderea în venă se constată prin scăderea rezistenței la înaintare, se urmărește cursul venei 1-2 cm. - Recoltarea probelor de sânge
♦ se introduce vacutainerul cu dop negru în holder;
♦ se recoltează sângele venos (de obicei 1,6 ml sânge + 0,4 ml citrat de sodiu 3,8%) raportul sânge/anticoagulant fiind de 4/1. - Retragerea acului de puncție
♦ se extrage acul sub un tampon cu dezinfectant și se roagă pacientul să exercite o compresie de max. 5 minute, fără a flecta brațul sau masa locul puncției, până se oprește sângerarea;
♦ după oprirea sângerării se aplică o bandă adezivă peste tampon. - Pregătirea probelor și reorganizarea locului de muncă
♦ se răstoarnă lent vacutainerul de câteva ori;
♦ se colectează materialele folosite;
♦ se îndepărtează mănușile și se spală mâinile;
♦ se etichetează vacutainerul, se completează buletinul de analize și se transportă la laborator;
♦ se notează procedura în foaia de observație cu data și ora recoltării.
Îngrijirea pacientului
- se așază pacientul într-o poziţie comodă;
- se observă faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului, locul puncţiei.
Evaluarea eficacităţii procedurii
Rezultate aşteptate/dorite
- puncţia venoasă s-a desfășurat fără incidente;
- pacientul exprimă stare de confort;
- sângele nu se coagulează şi nu se hemolizează;
- nu apare hematomul local.
Rezultate nedorite
- pacientul prezintă ameţeli, paloare accentuată, lipotimie;
- se produce coagularea sângelui sau hemoliza sângelui;
- se cere acordul medicului şi pacientului pentru repetarea recoltării;
- perforarea venei şi apariţia hematomului.
Valori normale ale VSH – metoda Westergren
Valorile normale de referință pentru testarea VSH au în vedere copiii (nou – născuții și cei cu vârsta de până la 18 ani), barbații și femeile, înainte și după împlinirea vârstei de 50 de ani:
- VSH – valori normale pentru femeile sub 50 de ani: <20 mm/h;
- VSH – valori normale pentru femeile peste 50 de ani: <30 mm/h;
- VSH – valori normale pentru bărbații sub 50 de ani: <15 mm/h;
- VSH – valori normale pentru bărbații peste 50 de ani: <20 mm/h;
- VSH – valori normale la nou – născuți: între 0 – 2 mm/h;
- VSH – valori normale până la vârsta de 18 ani: între 3 și 13 mm/h.
Concluzie
Valorile testului VSH diferă de la pacient la pacient în funcție de starea de sănătate și de condiția fiziologică. Totuși nu toți pacienții care prezintă valori ridicate ale VSH-ului au și o afecțiune care să necesite tratament. Un rezultat în afara valorilor de referință nu este neapărat un motiv de îngrijorare. Astfel de rezultate pot apărea uneori din cauza menstruației, sarcinii, vârstei înaintate sau a unor erori de laborator.
Bibliografie
- Prof. Edmond Ciumaşu, Prof. Tania Bararu – Ghidul Examenului de Absolvire 2022, Ediția a XII-a, Calificarea profesională: asistent medical generalist, Școala Postliceală Sanitară de Stat „Grigore Ghica Vodă”, Iași;
- Farmacistul Dr. Max – VSH: Ce este si care este rolul acestuia?, www.drmax.ro, august 2021;
- Sed rate (erythrocyte sedimentation rate), MayoClinic, Patient Care & Health Information – Tests & Procedures, www.mayoclinic.org, august 2021.